Sisteme de plăți

Definitie, elemente constitutive si structura sistemelor de plati

In sens larg, un sistem de plati poate fi definit ca un set de intelegeri privind descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici ori de cate ori acestia achizitioneaza resurse reale sau financiare. Obiectul acestor intelegeri este stabilirea drepturilor si obligatiilor generate de schimbul angajamentelor de livrare insotite de plata in bani, asumate de catre persoanele care vand si cumpara (fac tranzactii).

In economiile care nu se bazeaza pe schimburi in natura, astfel de obligatii sunt descarcate prin transferul titlului de proprietate a unei categorii de active care prin insasi natura si larga lor acceptabilitate sunt cunoscute sub denumirea de bani.

Studiul sistemelor de plati este pe fond studiul mecanismelor prin care diferite forme de “bani” sunt transferate intre agentii economici cand isi deconteaza propriile obligatii de plata sau cand actioneaza ca intermediari pentru terte parti in furnizarea de servicii de plati.

Termenii plata si transfer de fonduri nu sunt sinonimi. De regula, sensul termenului “plata” este restrans la notiunea de transfer de fonduri intre cei doi parteneri initiali (parti) la un schimb, transfer care il descarca pe platitor de obligatia sa.

Prin decontare se intelege finalizarea transferurilor de fonduri implicate de descarcarea prin plata, a platitorului de obligatia baneasca pe care acesta o are fata de partenerul sau la tranzactia initiala.

Potrivit Legii bancare nr. 58 din 05.03.1998, republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 78 din 24.01.2005 privind activitatea bancara, sistemul de plati este aranjamentul colectiv formalizat, cuprinzand reguli si proceduri standardizate commune cu privire la executarea ordinelor de transfer intre participanti, precum si infrastructura corespunzatoare prin care se realizeaza toate sau o parte din activitatile de procesare, manipulare, compensare si decontare a oricaror mijloace de plata si / sau plata oricaror sume de bani prin intermediul mijloacelor de plata , aranjament intervenit intre cel putin trei participanti care pot fi: instituiti de credit, societati de servicii de investitii, Trezoreria Statului sau alte entitati din strainatate care desfasoara activitati specifice institutiilor de credit sau societatilor de servicii de investitii financiare.

In sens restrans “sistemul de plati poate fi definit ca ansamblul instrumentelor, organismelor si procedurilor, precum si al suportului informational si tehnologic utilizat in darea instructiunilor si transmiterea intre debitori si beneficiari a mesajelor referitoare la transferurile monetare reprezentand stingerea unor obligatii de plata".

Elementele constitutive ale unui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza servicii de plati, diversele forme de creante, inclusiv continutul mesajelor de instructiuni si canalele de comunicatie precum si relatiile contractuale dintre partile implicate.

Un sistem de plati fara numerar este o forma de organizare a relatiilor de plati intre participanti (ierarhizate), iar functionarea sa, desfasurarea relatiilor ca atare, trebuie organizata de factorul uman in interesul comunitatii utilizatoare al societatii in general.

Efortul de organizare presupune clasificarea diverselor tipuri de reguli si proceduri care compun sistemul de plati.

Se pare ca sistemele de plati fiduciare au o tendinta naturala catre ierarhie.

Principalii participanti la un sistem de plati includ persoanele non-bancare, dar titulare de cont bancar (fizice si juridice, publicul non-bancar), banci sau intr-un sens mai larg, toti comerciantii cu bani reglementati si supravegheati de o automate publica prin efectul legii, care au capacitate legala de a emite instrumente de plati fara numerar si au cont deschis la o casa de compensatie si/sau la banca centrala (sunt asimilate din punct de vedere al sistemelor de plati al bancilor toti emitentii de mijioace de plata fara numerar non-bancari si/sau banca centrala), case de compensatii si banca centrala (autoritatea monetara prin inscrierea in conturile careia transferul de proprietate exprimat in moneda locala pe care o emite devine final si ultim).

Instrumentele de plati se refera la fonduri transferabile care au natura economica a pasivelor bancii centrale detinute de publicut non-bancar (asa-numitele bancnote emise, de regula, de banca centrala si acceptate ca mijloc de plata), pasivele bancii centrale fata de sisiemul bancar (rezervele bancilor mentinute la banca centrala), pasivele bancilor fata de publicul non-bancar (depozite atrase), pasivele bancilor fata de alte banci (depozite atrase de la bancile corespondente/depozile interbancare).

Modalitatile de transfer a fondurilor (creantelor mijiocite de expresia lor baneasca) sunt platite cu si fara numerar.

Structura piramidala a sistemului de plati, schematizata in figura 1 este una din

caracteristicile fundamentale ale sistemelor financiare si bancare din economiile de piata moderne.