Comportamentul de apărare al animalelor

Chira Arctica cuibareste pe insule mici in dreptul coastelor, la care vulpile si alti pradatori nu pot ajunge decat asumandu-si marele risc de a inota prin apele inghetate.In al doilea rand, ea cuibareste in colonii de sute sau chiar mii de pasari, astfel fiecare cuib este protejat de multe pasari.Cand se apropie un pradator, toate pasarile isi iau zborul simultan, fiecare pereche rotindu-se deasupra propriului cuib. Daca intrusul se apropie de teritoriul lor personal, pasarile il ataca, astfel o vulpe sau un sobolan care incearca sa patrunda in colonie va fi impiedicat de zeci de pasari in acelasi timp. Chirele ataca hotarate, plonjand in jos pentru a lovi pradatorul cu ciocul in cap. In ciuda dimensiunii lor reduse si a constructiei delicate, lovesc eficient si ataca vietati ce au mai multe ori marimea lor. Orice om care se aventureaza intr-o colonie risca sa se aleaga cu capul insangerat.Ultima linie de aparere a chirei arctice este camuflajul. Ouale si puii au pete maro inchis pe un fundal maro deschis, ceea ce ii face greu de observat pe pamant sau in pietris fin. La primul semn de pericol, puii se strang la pamant si raman nmiscati. Un

pradator care trece de atacurile hotarate ale chirelor mature va intampina dificultati in localizarea puilor si poate fi alungat inainte de a apuca vreunul.

Pasarea testator: multe specii de pasari construiesc cuiburi, ca protectie impotriva elementelor naturii si a rapitorilor.Stradaniile pasarilor testator pentru a produce cuiburi au fost descrise ca fiind unele dintre minunile lumii pasarilor. Studiile efectuate asupra pasarii testator de ses au aratat ca structura tesuta de mascul are un invelis exterior de aproximativ 300 de fire de frunze verzi si proaspete, rupte din frunze de iarba sau palmier. Cuibul este suspendat de o bifurcare dintre ramurile unui copac.El le uneste dedesubt intr-un inel vertical. Aceasta este extrem de extins pentru a forma un acoperis deasupra si o camera de oua dedesubt, cu o gaura pentru intrare.Peretii cuibului sunt facuti prin trecerea firelor alternative unul unul pe sub sau peste celalalt, asemanator cu felul in care o persoana impleteste un cos. Invelisul exterior poate sa fie terminat intr-o zi.

La pasarile domestice s-a observat ca in conditiile de aglomerare, cele puternice lovesc cu ciocul pentru a obtine avantaje. Individul dominant, daca este mascul, este superior ca forta fizica si inteligenta, avand niste drepturi ca: prioritate si acces la spatiu, hrana si femelele.

La insecte, ca un prim exemplu, furnicile, in cazul in care apare o primejdie, intreg furnicarul e cuprins de neliniste, care se transforma in panica, stare care se manifesta prin masuri de salvare a oualor, a larvelor si a rezervelor de hrana, precum si masuri de atac si anihilare a pericolului. Daca pericolul este un sarpe, iar furnicile fiind insecte specializate in aparerea vetrei si a neamului lor, se vor napusti asupra sarpelui, intepandu-l oana cand acesta va fi invaluit in acid formic de care fac atata risipa incat vaporii de acid se ridica ca un nor pana la o palma deasupra intregului furnicar.

Termitele: la majoritatea speciilor, apararea este sarcina soldatilor, care au de obicei capul marit, blindat si dotat cu “arme”. Soldatii au falci puternice, dar in cazul termitelor cu trompa soldatii pot sa stropeasca cu substante chimice lipicioase si iritante prin trompa lor asemanatoare cu o duza. Ca si lucratoarele, soldatii sunt sterili, lipsiti de aripi si orbi, iar cavitatea lor bucala este atat de specializata pentru lupta incat nu se pot hrani; din acest motiv ei depind de secretiile produse de grijuliile lucratoare, In schimb, ei apara restul coloniei de intrusi precum furnicile-dusmanii mortali ai termitelor –pe care le ataca cu precizie devastatoare, in ciuda faptului ca sunt orbi.