Prepararea Ceaiului Verde și Cafelei

Scurt istoric:

Desi ceaiul este cunoscut si folosit de oamnei de mii de ani, cultivarea lui a inceput in 350 i.Hr in China si in anul 700 al erei noastre in Japonia.

In Asia a fost vreme indelungata , mai mult o planta medicinala decat o bautura.

In 1559 apare in textele europene sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de “ceai”.

Britanicii n-au cunoscut ceaiul decat in 1653, cand au capturat o nava olandeza si incarcatura sa. Regina Anna Stuart, servind ceai la micul sau dejun a lansat moda.

Foarte rapid ceaiul a devenit o miza economica:colonizarea Indiei si Chinei a fost direct legata de comertul cu ceai.

-Una din legendele care relateaza originea ceaiului, ca bautura, este cea a  imparatul chinez Sheng Nung(2730 iH), considerat in China ca "parintele medicinei", pentru ca el a studiat si a incercat sute de plante medicinale.

Se spune ca dupa o partida de vanatoare, acesta a pus apa la fiert, in padurea in care a poposit. Imparatul credea ca oamenii care consuma apa fiarta erau mai sanatosi. La un moment dat cateva frunze dintr-un arbust salbatic din apropiere au cazut in vasul cu apa fiarta dandu-i o culoare verde-galbuie si o aroma foarte placuta. Imparatul, intrigat, a baut licoarea si a constatat ca are un gust placut. Entuziasmul sau pentru aceasta infuzie a crescut cand a realizat ca efectul asupra corpului a fost revigorant.

Botanica ceaiului:

-arbustul de ceai este originar din China, unde si astazi mai creste in stare salbatica. El face parte din genul Cammelia, care apartine la randul sau fam. Theaceae.

-Importanta economica prezinta doar Cammelia sinensis, din care exista doar doua varietati Cammelia sinensis var. sinensis si Cammelia sinensis var. assamica.

-latinii i-au spus Thea, iar dupa regiunea in care s-au nascut, speciile s-au numit Thea sinensis –ceai chinezesc si Thea assamica-ceai indian.

Cammelia sinensis var. sinensis, arbustul de ceai din China, este cultivat din vremuri imemoriale pentru productia de ceai verde.

ajunge la cca 4 m, la o varsta de peste 100 ani si are un

aspect de tufa;are frunzele verzi, robuste si suculente,

cu aspect pielos si poarta flori aromate, albe sau roz cu

5-7 petale concrescute la baza, dand cupei un aspect

batut. Fructele sunt brune la maturitate si au in interior

una pana la 5 seminte; se dezvolta cel mai bine in zonele

cu clima tropicala si subtropicala.

Prepararea ceaiului:

-in fabrica are loc procesul de preparare propriu-zisa a ceaiului, care pe langa cultivarea arbustilor si recoltare, are un rol decisiv pentru calitatea produsului final.

-pentru producerea de ceai verde, imediat dupa recoltare frunzele proaspete sunt incalzite pentru a impiedica initierea procesului de fermentatie( termenul de fermentatie se refera la o serie de reactii bichimice ce au loc intre lichidele celulare si oxigenul din aer).

-incalzirea aceasta dureaza numai cateva minute si determina distrugerea enzimelor plantei care altfel ar transforma frunzele maruntite intr-o masa maronie. Aceste enzime constau din albumine, iar prin incalzire la cca 60o isi pierd capacitatea.

-prin oprirea fermentatiei frunzele de ceai isi pastreaza culoarea si aroma “verde” specifice.