Afaceri Electronice

AFACERI ELECTRONICE

INTRODUCERE

Internetul este un termen nou , intrat deja in vocabularul de zi cu zi . Unii autori chiar abordeaza subiecte legate de “sindromul Internet” sau dependenta de Internet .

In primul rand internetul este o retea de calculatoare ( de fapt , o retea de retele ) la nivel mondial prin intermediul careia sunt interconectate milioane de echipamente de calcul (aici sunt incluse si calculatoarele personale) din intreaga lume . O retea de calculatoare reprezinta o colectie de calculatoare interconectate , capabile sa schimbe informatie intre ele [Tanenbaum 1996] .

Pe de alta parte , Internetul este denumirea celei mai vaste grupari de surse de informatie din lume . Reteaua Internet este extinsa la intreaga planeta si cuprinde o cantitate imensa de resurse fizice , logice si informationale .

Printre echipamentele interconectate se gasesc : calculatoare personale , statii de lucru Unix , servere de Web sau de e-mail , laptopuri , pagere , telefoane mobile etc . De curand au fost conectate la Internet si dispozitivele electrocasnice (cum ar fi frigiderul sau cuptorul cu microunde) . Se prevede ca , in viitor , multe dintre echipamentele electrocasnice vor dispune de conexiune Internet . Toate aceste echipamente deja familiare (posta electronica sau Web-ul) sunt aplicatii de retea ce ruleaza pe aceste sisteme-gazda .

Pentru a comunica intre ele , sistemele-gazda folosesc protocoale pentru controlul transmiterii , receptiei si corectiei informatiilor care circula prin Internet . Dintre aceste protocoale , TCP (Transmission Control Protocol) sunt cele mai importante . De asemenea , pentru asigurarea conexiunii , sistemele-gazda folosesc legaturi de comunicatie constand din diverse tipuri de cabluri (coaxial , torsadat , fibra optica) sau pot fi conexiuni fara fir (prin unde radio) . Una dintre caracteristicile importante ale legaturilor este viteza teoretica de transfer al datelor , denumita latime de banda (bandwidth) si care se exprima in biti sau multipli ai acestora pe secunda (de exemplu, 1Kb/s=1000biti/s).

Sistemele-gazda nu sunt interconectate direct intre ele, ci prin intermediul unor dispozitive intermediare denumite rutere . Pe scurt , un ruter este un dispozitiv care preia informatia ce ar ajunge la el prin intermediul uneia dintre legaturile (de intrare) de comunicatie si o trimite mai departe pe o alta legatura (de iesire). Formatul informatiilor receptionate si transmise mai departe intre rutere si sistemele-gazda sunt precizate de protocolul IP .

Drumul pe care il parcurg informatiile de la transmitator la receptor poarta denumirea de ruta (route sau path) in retea .

Modalitatea de stabilire a unei conexiuni in Internet (pentru a putea transmite informatii de la un transmitator la un receptor) se bazeaza pe o tehnica denumita comutare de pachete , care permite mai multor sisteme sa comunice pe o ruta (sau o portiune dintr-o ruta) Internet , in acelasi timp . Topologia Internetului (structura sistemelor conectate la Internet) este ierarhizata astfel: sistemele-gazda , aflate la baza , sunt conectate la un ISP (Internet Service Provider-Furnizor de Servicii Internet) local prin intermediul unor retele de acces , furnizorii locali sunt conectati la furnizori nationali sau internationali , iar acestia din urma sunt conectati la cel mai inalt nivel din ierarhie .

Trebuie remarcat faptul ca pot fi adaugate noi componente sau niveluri (noi retele sau noi retele de retele) in aceasta topologie ierarhica intr-o maniera foarte simpla , asa cum s-ar adauga noi piese intr-un joc de Lego . Internetul a crescut in ultimii ani si continua sa creasca intr-un ritm exponential . Daca in 1996 au fost adaugate aproximativ 3.000.000 de host-uri (sisteme-gazda) [Network , 1996] , in 2001 au aparut 16.000.000 de noi host-uri conectate la Internet [Network , 2001] .

Exista si retele private , ale caror calculatoare-gazda nu sunt accesibile din afara retelei respective . O astfel de retea se numeste Intranet .

Utilizarea calculatoarelor in cadrul agentiei americane de stat ARPA (Advanced Research Projects Agency) din cadrul Departamentului de Aparare (DoD – Department of Defense) al SUA a condus la coordonarea dezvoltarii unei retele independente de producator , pentru a se putea conecta marile centre de cercetare . Crearea unei astfel de retele a fost prima prioritate a programului , avand in vedere ca , initial , fiecare centru de cercetare folosea tehnologii proprietare . Anul 1968 a marcat inceputul elaborarii unei retele bazate pe comutare de pachete , care mai tarziu a devenit reteaua Arpanet .

Arpanet a fost prima retea de calculatoare de arie larga (WAN – Wide Area Network) din lume , conceputa sa permita unor pachete de date sa fie rotate ca entitati de sine statatoare . Aceasta a reprezentat o revolutie in domeniu , deoarece retelele anterioare se bazau pe comutarea de circuite , adica stabilirea de conexiuni dedicate intre doua puncte . Mai mult , Arpanet oferea pentru prima data posibilitatea interconectarii mai multor puncte intr-o topologie neregulata , permitand datelor sa circule intre oricare dintre acestea , pe diverse rute . Conceptul de baza era urmatorul : daca unul dintre puncte era distrus , acest lucru nu afecta comunicatiile dintre celelalte puncte care faceau parte din retea .

In acelasi timp si alti furnizori de servicii de retea au inceput sa dezvolte conexiuni cu puncte din reteaua Arpanet , ceea ce a condus treptat la aparitia termenului de Internet . In anii urmatori , tot mai multe organizatii au fost adaugate in Arpanet , in paralel cu dezvoltarea altor retele si tehnologii de retea , precum Ethernet .

Toate activitatile dintr-o retea de calculatoare (deci si din Internet) sunt bazate pe functionarea unui anumit set de protocoale. De exemplu , comunicarea dintre doua calculatoare in retea se face prin protocoale implementate hardware , la nivelul placii de retea , pentru controlul fluxurilor de biti transmisi prin intermediul suportului fizic . Protocoalele de control al congestiilor controleaza viteza de transmitere a datelor intr un transmitator si un receptor , iar protocoalele de posta electronica guverneaza modalitatea de transmitere si de receptie a mesajelor de tip e-mail .

In figura 3.1 este prezentat cazul in care un calculator face o cerere unui server Web, se primeste un raspuns afirmativ de conexiune din partea server-ului , iar calculatorul foloseste un mesaj GET (tip de cerere in protocolul Web fttp) pentru a receptiona pagina respective. In cele din urma, server-ul returneaza continutul fisierului catre calculatorul care a lansat cererea .

Fig. 3.1 Protocol de retea

CAPITOLUL I

Arhitectura Internetului

De-a lungul timpului , Arpanet a evoluat intr-o retea de retele , folosind TVP/IP si conectand intre ele diverse organizatii comerciale , educationale , politice etc . A rezultat astfel o structura generala destul de neregulata a Internetului (fig. 3.2).