Jurnal de Lectură

Am editat mental acest jurnal de lectură…în cel puțin trei variante diferite și pe trei nivele distincte…mai greu e cand încerci exercițiul selectării și valorificarea esențialului, mai ales când e, parcă, atât de la-ndemână să spui ca și autoarea ,,Eu nu știu să scriu.

Nu m-a învățat nimeni, niciodată.”

Pentru mine această carte stimulează curiozitatea sau interesul cititorului – în măsura acelor cărți care „nu pot fi lăsate din mână“ – tocmai pentru(nu numai) ca lecturarea ei vine după o perioadă în care Heidegger, Genette, Ingarden, Burgos, Auerbach s-au perindat în lecturi nocturne impreună cu alte nume, românești, de astă dată, pornind de la Iosifescu, Holban, Manolescu, Simion…

Cartea adăpostește un gen de scriere liberă, care oferă sinceritate , veridicitate, exactitate, claritate şi cere înapoi, de la cititor, să fie crezut și chiar urmat.

Identitatea autor-narator-personaj este foarte bine evidenţiată în romanul- jurnal care se vrea a fi cartea La(u)ra, semnată cu pseudonimul literar Jane Rostos: personajul „nu este o piatră în calea apei, ci o frunză pe apă”.

O mențiune importantă în descifrarea cheii de lectură este, poate, numele, dintre cele două, cu care se identifică și pe care în dedicație îl folosește : ,,From Lara, with love” și mărturisirile autoarei că romanul este ,,o poveste despre dragostea la prima vedere, despre destin, despre deciziile pe care nu noi le luăm, pentru că ele au fost deja luate, cu mult în urmă, posibil încă de la facerea lumii...”.

Conceptele care traversează cartea sunt cele de destin, credință, iubire - prin acestea eroina învățând să caute și să înțeleagă și să descopere fericirea în acel înțeles al ei similar cu înțelepciunea.

Uimește puternica încărcătură emoțională a sentimentului de dragoste zugrăvit, trăit, explicat și explicitat minuțios în diferitele faze: a lui Dylan pentru Lara : ,,deocamdata e in faza în care ți-o spune în toate modurile imaginabile, și ,din nou, ca și altă dată, a trebuit să fac un efort de voință ca să nu ma ridic și să-l sărut” ; a Larei, care mărturisește că-și doreste doar o ,,iubire împărtășită, și e de ajuns” - pentru el :,,<Si tu ce i-ai raspuns ?? ma intreabă.

Abia acum imi dau seama ce am făcut: am intrat, de bunăvoie și nesilită de nimeni, pe un teren minat, presărat cu nisipuri miscătoare și cu gropi fără fund, de unde nimeni nu mă mai poate salva. <Ce i-am raspuns, când?>

întreb, inutil,doar ca să-mi prelungesc agonia.

<Când te-a întrebat dacă mă iubești,> îmi răspunde el, fără milă, și mă privește mai atent decât m-a privit vreodată.

<I-am spus adevărul.>