Sfera politică, mass-media și poporul

1. INTRODUCERE

Relațiile publice au fost introduse în atenția noastră, ca fiind elementul esențial în funcționarea democrației, ca promotor al unei comunicări etice și eficient, contribuind la înțelegerea reciprocă dintre grupuri și instituții. Se dorește formarea unui popor implicat, instruit și liber în exprimarea opiniilor.

Lansarea relațiilor publice, căreia ulterior i s-a mai adăugat un factor important, mass-media, a creat un mediul prielnic pentru sfera politică, astfel propulsând politicianul prin strategii precum: publicitate, show-business, ca personaj pozitiv.Această imagine pozitivă a fost furnizată publicului nu prin ideologii, ci cu imagini și pseudorealități. Dezvoltarea și impactul produs de mass-media asupra poporului pune actorii politici într-o lumină nefavorabilă, poporul conștientizând realitatea politică ducând astfel la o evoluție democratică.

Relațiile publice au fost considerate mereu elementul principal și necesar al societății democratice moderne și deschise. Practica relațiilor publice poate fi demonstrată prin câteva moduri, în primul rând, cetățeni ar trebui informați despre acțiunile care se realizează în societate și aceleași acțiuni ar trebui să fie justificate în fața poporului, astfel oferind credibilitate. În al doilea rând, este necesar să existe un flux continuu între cetățeni și cei aleți să-i conducă, așa încât deciziile să fie luate în cunoștiință de cauză.

Construirea unui echilibru social necesar s-a realizat prin cea mai importantă regulă a democrației și anume transparența, care aduce cu sine prezentarea informațiilor veridice cetățenilor, determinând astfel cetățeanul la participarea procesului de comunicare politică, de această dată fiind un cetățean educat, implicat și liber .

2. TEMA ARTICOLULUI

2.1 PREZENTAREA TEMEI ȘI DACĂ PLASAREA EI ÎN CONTEXTUL ARTICOLULUI ESTE SEMNIFICATIVĂ

Tema articolului scris de Lucia Grosu, cercetător ștințific la Institutul de Integrare și Științe Politice al AȘM este reprezentată de rolul relațiilor publice în societatea democratică. Preluând ideilor unor autori precum Harwood L. Childs, Rex F. Harlow, Edward L. Bernays, James E. Grunig, Todd Hunt, Scott M. Cutlip, Dennis L. Wilcox, Fraser P. Seitel autoarea conturează o definire a relațiilor publice moderne, echilibrate și dezinteresate în care publicul este un partener de lucru și nu un simplu privitor din exterior.

Autoarea preia de la cercetătorul englez Brain McNair viziunea asupra democrație, conform căreia aceasta reprezintă un stat deschis în care oamenii participă la luarea deciziilor politice, au acces la mijloacele de informare unde pot urmări anumite situații sau poziții politice.

Lansarea relațiilor publice a fost decisivă în sfera politică: pentru unii a însemnat un pas important în democrație, iar pentru alții a însemnat coruperea acesteia. Lucia Grosu trece în revistă și cele mai importante reguli ale democrației, în viziunea sa.

Plasarea temei în contextul articolului este semnificativă, întrucât autoarea, bazându-se pe o amplă documentare își dorește o clarificare a rolului pe care centralizarea crescândă a opiniilor publice poate însemna coordonarea opiniilor în mod profesionalîntr-un context informațional complex sau, dimpotrivă , se va ajunge la manipularea acestora? Autoarea își propune aflarea unui răspuns la întrebarea: “Contribuie sau împiedică relațiile publice funcționarea eficientă a democrației?” În acest sens se bazează pe o largă documentare și argumentare solidă.