Analiza Cash-Flow-urilor

In ultima perioadă de timp s-a înregistrat o puternică orientare către cash flow şi lichiditate în lumea afacerilor, în detrimentul profitului şi al indicatorilor contabili ai profitabilităţii.

Acceptarea unanimă a obiectivului maximizării valorii firmei şi renunţarea la obiectivul de maximizare a profitului au adus în centrul atenţiei capacitatea firmei de a produce şi a menţine un flux constant de lichidităţi de la clienţii săi. Investitorii au în vedere în primul rând, capacitatea firmelor de a genera lichidităţi şi mai puţin mărimea profitului contabil sau a ratelor de rentabilitate construite pe baza profitului contabil.

În sprijinul acestor afirmaţii avem dovezi care pot fi grupate în patru categorii:

1. Modificarea avuţiei acţionarilor (sau câştigurile totale disponibile acţionarilor) este strâns corelată cu modificările aşteptărilor acestora referitoare la evoluţia viitoare a firmei şi mai puţin cu performanţele absolute din prezent;

2. Indicatorii de evaluare a câştigurilor acţionarilor, cum ar fi ratele dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă sunt legaţi de rentabilitatea capitalului investit şi de creşterea acesteia;

3. Piaţa ignoră cosmetizările aduse situaţiilor financiare şi pune accentul pe rezultatele economice efective;

4. Piaţa acordă o mare atenţie rezultatelor pe termen mediu şi lung şi nu doar performanţelor pe termen scurt.

Chiar dacă pieţele prezintă deficienţe, acestea sunt de mică amploare şi se manifestă pe termen scurt. Drept rezultat, managerii trebuie să acţioneze ca şi cum pieţele ar fi eficiente. Pentru a avea o imagine mai bună asupra cash flow-ului şi a formelor sale de manifestare, încerc să analizez conţinutul situaţiei cash flow-ului şi încerc să prezint caracteristicile principalelor forme ale cash flow-ului.

Situaţia cash flow-ului

Situaţia cash flow-ului este cea mai intuitivă dintre toate situaţiile financiare pe care le întocmeşte o firmă. În principiu, o firmă atrage capital pentru a putea procura active care generează profit. Situaţia cash flow-ului urmăreşte parcursul disponibilului în cadrul firmei, în funcţie de trei activităţi de bază:

(1) Disponibilul este obţinut de la furnizorii de capital, constituind cash flow-ul din finanţare (CFF),

(2) Disponibilul este folosit pentru a achiziţiona active, generând cash flow-ul din investire, (CFI),

(3) Disponibilul şi activele achiziţionate sunt utilizate pentru a obţine un spor net sau un profit (cash flow-ul din exploatare sau CFE).

În tabelul de mai jos sunt prezentate clasificarea naturală şi clasificarea tehnică ale cash flow-ului:

Gruparea naturală Situatia CF

I. Procurarea capitalului

Emisiunea de acţiuni

Emisiunea de obligaţiuni Credite bancare I. Cash flow-ul din finanţare

Emisiunea de acţiuni

Emisiunea de obligaţiuni Credite bancare Plata dividendelor

II. Investiţii

Achiziţia de imobilizări Achiziţia de stocuri

II. Cash flow din investire

Achiziţia de imobilizări

III. Cash flow-ul de exploatare

Vânzarea Achiziţia stocurilor Plata cheltuielilor Plata impozitelor Plata dobânzilor

III. Exploatarea

Vânzarea Plata cheltuielilor Plata impozitelor

IV. Remunerarea capitalului

Plata dividendelor Plata dobânzilor

Cash Flow-ul Net

Observăm că situaţia cash flow- ului cuprinde trei secţiuni:

1. Cash flow-ul din finanţare (CFF) include disponibilul primit în urma emisiunii acţiunilor, obligaţiunilor şi a contractării creditelor bancare. Cash flow-ul din finanţare este diminuat cu dividendele plătite.

2. Cash flow-ul din investire (CFI) este de obicei negativ, deoarece cea mai mare parte a sa este reprezentată de cheltuielile de capital pentru achiziţia de imobilizări productive. Acesta poate însă include şi disponibilul primit din investiţii externe neconsolidate sau din joint ventures. CFI ţine cont şi de intrările sau ieşirile izolate rezultate din achiziţii sau dezinvestiri.