Contabilitatea Mijloacelor Fixe

Contabilitatea, prin funcţiile ce le îndeplineşte în conducerea activităţii agenţilor economici, trebuie să contribuie la o cât mai deplina folosire a capacităţii mijloacelor fixe şi prin aceasta la creşterea eficienţei de utilizare a lor.

1. OBIECTIVELE ŞI FACTORII ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII MIJLOACELOR FIXE

MIJLOACELE FIXE sunt bunuri reprezentate de echipamente şi utilaje aflate în sfera producţiei, a comercializării şi prestaţiilor de servicii, care au o durată îndelungată de funcţionare, participă la mai multe cicluri de fabricaţie sau comercializare, a căror valoare se transmite treptat sub forma amortizării, asupra cheltuielilor fiecărui exerciţiu. Ele nu se încorporează sub aspect material în structura produselor, lucrărilor executate, păstrându-şi forma iniţială.

Sunt considerate mijloace fixe conform legislaţiei, obiectul singular sau complexul de obiectul care îndeplineşte cumulativ unrmătoarele condiţii:

- are valoare nominală mai mare decât limita stabilită de lege;

- are o durată normală de utilizare mai mare de un an;

Pentru obiectele care se folosesc în loturi, seturi sau formeasză un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Cunoscând particularităţile de comportament ale mijloacelor fixe în activitatea agenţilor economici, rezultă că deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea şi scoterea din gestiune a mijloacelor fixe au un efect de lungă durată. De aceea, pentru asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea să fie caracteristici tehnico-funcţionale, stare tehnica şi grad de uzură, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic şi economic etc.

Pentru satisfacerea în bune condiţii a acestei cerinţe, la organizarea contabilităţii mijloacelor fixe trebuie avute în vederea următoarelor obiective:

- Cunoaşterea valorii mijloacelor fixe la intrarea în patrimoniu, la inventariere şi la încheierea exerciţiului, la nivelul unităţii şi pe categorii de mijloace fixe, cu scopul de a pune la dispoziţia conducerii în orice moment date privind: valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente, modificarălile intervenite în structura lor de la o perioadă la alta, valoarea actuală stabilită la inventariere, valoarea netă reflectată în bilanţ etc.

- Evidenţa permanentă a existenţei şi mişcării mijloacelor fixe în vederea asigurării controlului gestionar a lor, ceea ce presupune reflectarea corectă, completă şi la timp a existenţei şi mişcării mijloaclor fixe pe categorii, locuri de folosinţă şi responsabili;

- Furnizarea datelor necesare calculului exact al mortizării mijloacelor fixe şi a provizioanelor pentru deprecierea reversibilă a acestora şi includerea lor în cheltuielile exerciţiului în vederea determinării rezultatului exerciţiului;

- Controlul asupra utilizării raţionale şi cu randament înalt a mijloacelor fixe urmărind determinarea corectă a capacităţilor de producţie, realizarea unor indici eficienţi de utilizare intensivă şi extensivă a acestora.

La organizarea contabilităţii mijloacelor fixe, pe lânga factorii generali, este necesar să fie luaţi în calcul şi factorii specifici, cum sunt:

- sistemul de amortizare adoptat necesită organizarea contabilităţii astfel încât să asigure datele necesare calculării corecte a acesteie;

- poziţia mijloacelor fixe existente faţa de patrimoniul unităţii patrimoniale influenţează modul de organizare a contabilităţii. Astfel, în mod distinct se evidenţiază în contabilitate, mijloacele fixe proprii, concesionate, inchiriate, etc. si amortizarea aferentă lor.

2. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII MIJLOACELOR FIXE

Ativitatea de organizare a contabilităţii mijloacelor fixe cuprinde un comlex de operaţii prin care se stabilesc procedurile şi mijloacele de conducere a acestora şi anume:

- clasificarea şi codificarea mijloacelor fixe;

- stabilirea unităţii de evidenţă şi a modului de evaluare;

- elaborarea nomenclatorului documentelor primare şi organizarea evidenţei operative a mijloacelor fixe;

- organizarea contabilităţii analitice;

- organizarea contabilităţii sintetice

2.1. CLASIFICAREA ŞI CODOFICAREA MIJLOACELOR FIXE

Clasificarea raţională a mijloacelor fixe dă posibilitatea ordonării şi studierii multitudinii şi diversităţii lor. Ea asigura evidenţierea corectă a tuturor aspectelor tehnico economice privind existenţa, utilizarea şi deprecierea acestora.

Mijloacele fixe se pot clasifica după mai multe criterii, fiecare avându-şi raţiunile sale:

- Din punct de vedere al domeniului în care se utilizează, mijloacele fixe se clasifică în mijloace fixe de producţie, care participă direct sau indirect la procesul de producţie sau ezploatare, mijloace fixe de comercializare şi mijloace fixe utilizate pentru scopuri sociale.

- Dupa structura, respectiv natura particularităţii tehnico-constructive, mijloacele fixe se grupează în opt categorii:

o Cladiri (productive sau neproductive)

o Construcţii speciale (mine, sonde, căi ferate)

o Maşini, utilaje, instalaţii de lucru (maşini şi instalaţii ce acţionează direct asupra materiilor prime şi modofică însuşirile acestora: stringuri, freze)

o Aparate şi instalaţii de măsură, control şi reglare (ampermetre, barometre, voltmetre)

o Mijloace de transport

o Animale de muncă

o Plantaţii