Doctrina și Deontologia Profesiei Contabile

Scurt istoric în sistemul contabil american

Contabilitatea americană a devenit sistemul contabil cel mai perfecţionat din întreaga lume. Prezenţa companiilor americane în vârful ierarhiei întreprinderilor multinaţionale, face ca standardele americane să reprezinte un factor principal al influenţei acestui sistem contabil în întreaga lume.

Istoria contabilităţii americane este una de dată recentă. Până la începutul secolului al XX-lea nu se poate vorbi de o contabilitate americană propriu-zisă. Până la acea dată, pe continentul Nord American se folosea o contabilitate dominată de principiile contabilităţii britanice. Mai târziu, odată cu dezvoltarea economiei americane, contabilitatea cunoaşte o perfecţionare continuă, normele americane ajungând să fie considerate cele mai bune.

Evoluţia istorică a sistemului contabil american cuprinde patru perioade relativ distincte:

De la sfârşitul secolului al XIX-lea până la marea criză a anilor ’30;

De la sfârşitul marii crize până la începutul anilor ’70;

De la crearea actualului organism de normalizare contabilă (1972) până la sfârşitul anilor ’80;

Perioada anilor ’90.

Un episod important în evoluţia contabilităţii americane este marea criză a anilor ’30. În SUA, după criza din anii 1929-1933( sec. XX) reglementarea producerii şi difuzării informaţiei contabile a devenit o prioritate naţională.

Marea criză a fost nu doar o criză de supraproducţie, ci şi o criză de informaţii contabile deoarece contabilii societăţilor cotate întocmeau bilanţurile dupa uzanţe şi în sensul aşteptărilor acţionarilor.

În acest sens în 1934 s-a creat Comisia operaţiunile de bursa (Securities Exchanges Commission: SEC) care e agenţie guvernamentală, cu misiunea de a asigura buna funcţionare a pieţei de capital prin reglementarea şi controlul informaţiei contabile publicată de societăţile cotate. Drept urmare, forma şi conţinutul situaţiei financiare publicate de societăţile care emit titluri de credit şi fac apel la economisitorii publici cad sub incidenta prescripţiilor emise de SEC în materie de raportare financiară. Însă SEC nu a făcut uz de puterea de a legifera în materie contabilă, adică nu a emis norme contabile ci a delegat această competenţă, profesiei contabile americane.

În acest scop, Organismul profesiei contabile( American Institute Certified Public Accountants: AICPA) a creat, începand cu 1939 o structură de normalizare contabilă in jurul unui organism denumit astazi: Financial Accounting Standards Board:FASB.

Misiunea FASB este stabilirea şi îmbunatăţirea normelor contabile de informare financiară în scopul de a ghida şi educa colectivitatea incluzând producătorii, auditoria si utilizatorii de informatii financiare.

Procedura de elaborare a normelor contabile americane presupune dupa o faza de studio preliminar, sub forma unui document provizoriu, elaborarea unui “exposure-draft” difuzat in comunitatea financiara, dezbateri publice si elaborarea unei versiuni finale supusa aprobării (membrilor FASB).

Autoritatea normelor emise de FASB a fost oficial recunoscută de SEC care se asigură în controalele sale de respectarea acestor norme de către societăţile cotate în raportările financiare difuzate acţionarilor şi în cele depuse anual la SEC. Influenţa normelor emise de FASB este totuşi limitată doar la societăţile cotate la bursă, deoarece în practică, băncile, acţionarii şi alţi creditori ai societăţii necotate cer acestora întocmirea rapoartelor financiare conform principiilor contabilităţii generale acceptate în SUA.

Anii ’70 înseamnă perioada de reformă a contabilităţii în Statele Unite. Prestaţia nesatisfăcătoare a APB a determinat AICPA la începutul anilor ’70 să creeze două comitete cu misiunea de a ameliora procesul de normalizare contabilă. Aceste două comitete au purtat numele preşedinţilor acestora: Wheat, respectiv Trueblood Committee. Primul comitet avea ca obiectiv reforma organismului şi mecanismului de normalizare contabilă, iar cel de al doilea şi-a orientat eforturile către obiectivele situaţiilor financiare.

Ca urmare a concluziilor celor două comitete, Consiliul principiilor contabile”( Accounting Principles Board- APB), este dizolvat în 1973 în favoarea unui nou organism independent, atât faţă de AICPA, cât şi faţă de SEC, şi anume Financial Accounting Standard Board – FASB, care devine responsabil cu întocmirea normelor contabile americane. Acesta este finanţat de aşa manieră încât nici unul dintre finanţatori să nu exercite o influenţă notabilă asupra sa. FAS emise de FASB sunt singurele standarde contabile recunoscute de SEC ca „având suport autorizat suficient”.

FASB îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea Fundaţiei Contabilităţii Financiare, ai cărei membrii provin din mai multe organizaţii şi anume: Institutul execuţiilor financiare, Institutul contabililor de gestiune, Asociaţia profesorilor universitari de contabilitate din Statele Unite, Federaţia analiştilor financiari, Federaţia de normalizare a contabilităţii publice şi AICPA.