Indici de Pret Necesari în Activitatea Contabilă și Financiară

Cei mai utilizati indici în statistica românească sunt indicele preturilor bunurilor de consum (valoarea inversă a acestuia fiind cunoscută ca indice al puterii de cumpărare a monedei nationale ), indicele preturilor productiei industriale, indicele valorii unitare, indicele de cost al vietii, indicele preturilor cu amănuntul, deflatorul PIB-ului sau indicele ”implicit” al preturilor produsului intern brut, indicele costului constructiilor si indicele preturilor produselor agro-alimentare.

Indicele de pret apare ca un interpret statistic al dinamicii si teritorialitătii în universul aparent infinit al preturilor.

Definitii distincte în diverse statistici nationale si comunitare, atribuite variatelor tipuri de indici de pret, validează prin sintetizare afirmatia că indicele interpret îsi are drept elemente constant identice următoarele caracteristici:

- instrument de măsură care furnizează o estimare a evolutiei preturilor (buburilor de consum in IPC, industriale în IPPI sau de import / export, tarifelor la chirii, costurilor constructiilor etc)

- înstrăinarea bunurilor si prestarea serviciilor (preturi si tarife efectiv practicate )

- modificarea preturilor între o perioadă fixă (perioadă de bază) si o perioadă variabilă (perioadă curentă).

Cei mai utilizati indici interpret sunt:

1. Indicele preturilor bunurilor de consum al populatiei (IPC) măsoară evolutia de ansambu a preturilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor fiind considerat principalul instrument de evaluare a inflatiei.

Avantajele şi dezavantajele utilizării IPC promptitudinea mai bună, comparativ cu aceea a „deflatorului PIB”-ului şi sfera de cuprindere mai extinsă, în raport cu aceea a IPPI-ului, iar ca principale dezavantaje sfera de cuprindere mai redusă şi exactitatea relativ mai mică faţă de „deflatorul PIB”-ului.

Sfera de cuprindere vizează numai elementele care intră în consum direct, fiind excluse autoconsumul sau consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiţii şi acumulare, dobânzile la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele şi cheltuielile aferente muncii pentru producţia agricolă a gospodăriilor individuale conform metodologiei anuale de calcul publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) în Buletinul statistic de preţuri.

Sursele de date sunt constituite din rezultatele cercetărilor selective efectuate de INS atât în domeniul preţurilor şi al cantităţilor sub forma finală de coeficienţi de ponderare (preluarea datelor din Ancheta bugetelor de familie – ABF).

Eşantioanele utilizate în construcţia indicelui se referă la eşantionul localităţilor urbane (42 de capitale de judeţ şi naţională) şi al centrelor de observare (68 de centre), eşantionul punctelor sau unităţilor de observare (circa 6700 de astfel de puncte, din care aproximativ 87,0% aflate în proprietate privată, eşantionul de mărfuri şi servicii, structurat pe trei niveluri (primul nivel este reprezentat de cele 3 grupe de mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii, al doilea nivel de cele 215 posturi – 54 alimentare, 112 nealimentare şi 49 servicii – şi al treilea nivel de cele 1745 de posturi – 366 alimentare, 941 nealimentare şi 438 servicii). Culegerea efectivă se face practic la cel de al patrulea nivel, respectiv acela de varietate, numărul maxim de varietăţi fiind dat de numărul maxim lunar de varietăţi observate în cele 3 decade ale lunii pentru cele 68 de centre de observare este de circa 360 000, la care se mai adaugă varietăţile rezultate din culegerea preţurilor produselor agroalimentare în cele 95 de pieţe aflate în cercetare (circa 30000 - 40000de preţuri lunar), fapt ce conduce în final la aproximativ 4,7 – 4,8 milioane de preţuri şi tarife observate şi transformate ulterior în indici, ca număr maxim anual. În paralel, se face apel şi la eşantionul multizonal teritorial (EMZOT) utilizat în anchetele ABF pentru selectarea anuală de adrese aferente celor 780 centre de cercetare (427 centre în mediul urban şi 353 centre în rural).

Sistemul de ponderare practicat în construcţia indicelui preţurilor de consum este Laspeyres, respectiv: IPC = , unde = , iar Ip = indice de pret al nivelului de agregare specific si Cp = coeficient de ponderare specific.

Coeficientii de ponderare pentru anul 2004 provin din rezultatele anchetei ” ABF – 2002”, respectiv pentru grupa de mărfuri alimentare 42,26%, pentru grupa de mărfuri de alimentare 41,34% si pentru grupa serviciilor 16,4%.

2. Indicele puterii de cumparare a monedei nationale (IPCMN) constituie inversul valorii IPC, semnalând cu o rapiditate pierderea puterii de cumpărare a monedei nationale, într-o anumită perioadă de timp :