Paralelismul între contabilitatea financiară și contabilitatea managerială

INTRODUCERE

Contabilitatea este un limbaj al activității economice. Asemenea altor limbaje, își are propriul său vocabular, propria sa terminologie, propriile sale mijloace de exprimare, propriile convenții și principii și bineînțeles propriile sale dificultăți.

Definiția dată contabilității de AAA (Asociația Americană de Contabilitate) în 1996 este următoarea:“ procesul de identificare, măsurare și comunicare a informației economice, pentru a permite utilizatorilor acesteia să efectueze judecăți și să ia decizii în cunoștință de cauză”.

Conducerea eficientă a oricărei entități economice se sprijină pe existența unui sisteminformațional economic, bine structurat care alimentează cu informații din interiorul și exteriorul entității economice.

Ca urmare, din 1 ianuarie 1993 în România se aplică contabilitatea dualistă: un circuit aferent contabilității financiare și un circuit aferent contabilității de gestiune(manageriale).

Contabilitatea financiară (generală) ale cărei informații sunt orientate în general spre utilizatorii externi și care este supusă standardizării și normalizării.

Contabilitatea financiară furnizează informații sintetice care se finalizează în situațiile financiare anuale compuse din bilanț, cont de profit și pierdere, situația de fluxuri de trezorerie, situația modificărilor capitalurilor și note explicative. Aceste situații prezintă poziția financiară a entității economice, performanța și modificarea poziției financiare.

Datele furnizate de contabilitatea financiară se adresează utilizatorilor externi (investitorii de capital, creditorii, clienții, instituțiile statului, băncile, personalul) și utilizatorilor interni (managerilor) pentru analize financiare.

Contabilitatea de gestiune (manageriala), care se adresează în principal managerilor, deci are un caracter intern, iar organizarea sa rămâne la latitudinea fiecărui agent economic, neexistând reglementări juridice stricte (actualmente doar Ordinul nr.1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.23/12.01.2004).

“Contabilitatea de gestiune este reprezentarea analitică a proceselor interne ale entitățiloreconomice care produc transformări calitative și cantitative în masa patrimoniului. Informația construită este destinată administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce și să utilizeze resursele întrebuințate de investitori pentru a realiza performanța.”(Ristea, 2003).

Contabilitatea financiară a pierdut “războiul informațional” în interiorul afacerii, deoarece este considerată mult prea “înceată” și nerelevantă din această cauză căutându-se crearea unor noi canale de informare care să rezolve aceste incapacități ale contabilității financiare (prea înceată și mult prea generală). În plus, contabilitatea financiară și-a creat un mecanism extrem de elaborat de convenții, care încearcă să prezinte situația economică prin prisma convențiilor astfel create (vezi principiile contabilității de angajamente).

Contabilitatea managerială încearcă să se îndepărteze de acestea și să se apropie cât mai mult de măsura reală a performanței: banii, momentul când aceștia trebuie plătiți și momentul când aceștia se întorc sub forma încasărilor. O problemă la care contabilitatea managerială are cu siguranță răspunsuri este viitorul. Se spune, în general, că dacă prin contabilitate financiară suntem informați despre trecut și ceea ce s-a întâmplat, contabilitatea managerială este preocupată de viitor și ceea ce o să se întâmple.

Dacă contabilitatea financiară își asumă un rol pasiv de informare, contabilitatea managerială în schimb furnizează și instrumente de control de gestiune al proceselor microeconomice permițând utilizarea sa în decizia managerială de zi cu zi.