Prezentarea Imobilizărilor Corporale la Valoarea Justă în Situațiile Financiare

Introducere - momentele cheie ale evaluării imobilizărilor

Evaluarea imobilizărilor începe din momentul intrării acestora în întreprindere.

Astfel, dacă modalitatea de intrare este achiziţia, costul unui element de imobilizări corporale este preţul în numerar echivalent la data recunoaşterii.

Dacă plata este amânată dincolo de termenele nor¬male de creditare, diferenţa dintre preţul în numerar echivalent şi plata totală este recunoscută ca dobândă pe perioada de creditare, în afară de cazul în care o astfel de dobândă este recunoscută în valoarea con¬tabilă a elementului.

În cazul schimbului de active, unul sau mai multe ele¬mente de imobilizări corporale se pot achiziţiona în schimbul unui activ sau al unor active nemonetare sau al unei combinaţii de active monetare şi nemo¬netare.

Costul unui astfel de element este evaluat la valoarea justă numai dacă tranzacţia de schimb nu este de na¬tură comercială sau valoarea justă a activului primit, precum şi a celui cedat nu se pot evalua credibil.

Dacă elementul primit nu este evaluat la valoarea justă, costul său este evaluat la valoarea contabilă a activului cedat.

La data întocmirii situaţiilor financiare, o întreprindere va alege ca politică contabilă de prezentare a imobi¬lizărilor corporale fie modelul de calculare a costului minus amortizarea cumulată şi eventuale pierderi din depreciere, fie modelul de reevaluare şi va aplica acea politică unei întregi categorii de imobilizări cor¬porale.

Oricare dintre cele două politici contabile poate con¬duce la prezentarea imobilizărilor corporale la valoa¬rea justă, fie direct prin metoda reevaluării, fie în mod indirect prin metoda determinării pierderilor din depreciere.

În situaţia în care întreprinderea optează pentru reevaluarea imobilizărilor corporale, un element de imobilizări corporale a cărui valoare justă poate fi evaluată credibil va fi prezentat la o valoare reevalu¬ată, aceasta fiind valoarea sa justă la data reevaluării minus orice amortizare acumulată ulterior şi orice pierderi acumulate din depreciere.

Valoarea justă este determinată pentru un activ indi¬vidual, de regulă de către evaluatori independenţi prin aplicarea unor metodologii de evaluare specifice, prevăzute de Standardele Internaţionale de Evaluare.

Unele imobilizări corporale pot suferi modificări sem¬nificative şi fluctuante ale valorii juste, necesitând, prin urmare, reevaluări anuale.

Pentru imobilizările corporale ale căror valori juste nu suferă modificări semnificative, ar putea să fie nece¬sar să se reevalueze elementul respectiv numai o dată la trei sau cinci ani.

Metodologia de cercetare

Pentru realizarea acestui articol s-a pornit de la prin¬cipiile generale de evaluare ale imobilizărilor corpo¬rale prezentate în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi s-a urmărit aprofundarea metodelor generale de determinare a valorii juste, în vederea realizării unei comparaţii între valorile obţinute prin metode diferite.

Metoda utilizată a fost metoda cantitativă, punându-se accent pe studiul literaturii de specialitate şi pe analiza unor studii de caz, pentru a pune în lumina

diferenţele rezultate în urma aplicării unor principii de evaluare.

Metode de determinare a valorii recuperabile

În cazul determinării valorii recuperabile se ţine seama de faptul că de cele mai multe ori valoarea justă pentru active individuale este foarte greu de determinat, întrucât acestea nu ar putea genera veni¬turi dacă ar fi utilizate în mod independent, ci numai în combinaţie cu alte active.

Astfel, valoarea recuperabilă se determină pentru unitatea generatoare de venit din care activul analizat face parte, iar pierderea din depreciere rezultată, afe¬rentă unităţii generatoare de numerar, va fi ulterior alocată activelor componente.

Procesul de determinare a valorii la care va fi recunos¬cută o imobilizare corporală în situaţiile financiare1 se poate împărţi în următoarele etape:

- Analiza existenţei indiciilor că un activ ar putea fi depreciat.

Indiciile că un activ ar putea fi depreciat provin atât din surse externe de informaţii, cât şi din surse interne şi sunt prezentate în standardul IAS 36 „Deprecierea activelor";

- Determinarea valorii recuperabile pentru activul sau grupul de active analizat;

- Recunoaşterea pierderilor din depreciere

Atunci când se constată o pierdere din depreciere pentru un activ, aceasta va fi imediat recunoscută ca şi cheltuială în contul de profit şi pierdere.

- Valoarea recuperabilă, ca valoare justă a activului minus costurile de vânzare