Răspunderi privind patrimoniul

În materie de administrare a patrimoniului, răspunderea disciplinară intervine atunci când persoanele cu funcţii gestionare, administratorii sau alţi salariaţi încalcă cu vinovăţie obligaţiile referitoare la apărarea, consolidarea şi dezvoltarea avutului unităţii patrimoniale în care sunt angajaţi, fără ca prin aceasta să se producă un prejudiciu material real şi efectiv persoanei juridice în cauză. De exemplu, pot constitui abateri disciplinare eliberarea de bunuri din gestiuni pe bază de dispoziţie verbală sau fără întocmirea documentelor justificative aferente, neţinerea ori ţinerea necorespunzătoare a evidenţelor tehnic-operative la gestiuni sau în secţiile de producţie, neanunţarea depăşirii limitelor minime sau maxime de stocuri, nerespectarea condiţiilor formale de predare-primire a gestiunilor.

Potrivit Codului Muncii (care reglementează această formă a răspunderilor juridice), sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:

a)avertismentul scris;

b)suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;

c)retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o perioada ce nu poate depasi 60 de zile.

d)reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3luni cu 5-10%;

e)reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;

f)desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face numai după cercetarea atentă a faptelor, după ascultarea persoanei vinovate şi după verificarea susţinerilor aduse de aceasta în apărarea sa. Ca regulă generală, competenţa stabilirii şi aplicării sancţiunilor disciplinare revine conducerii unităţii (consiliului de administraţie). Există însă putinţa ca, prin Regulamentul de ordine interioară să se stabilească că sancţiunile mai uşoare (mustrare, avertisment) pot fi aplicate de şefii de compartimente, de secţii sau chiar de maiştri. De asemenea, pentru persoanele numite sau angajate de un organ din ierarhia superioară, aplicarea sancţiunilor se face numai de acel organ.

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

a)împrejurările în care a fost săvârşită fapta;

b)gradul de vinovăţie a salariatulu;

c)consecinţele abaterii disciplinare;

d)comportarea generală în serviciu a salariatului;

e)eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârşirea faptei. Sancţiunile disciplinare aplicate se comunică obligatoriu în scris persoanelor vinovate, îmbrăcând forma unei decizii.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată;

Decizia de sancţionare se comunică salariatului în termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Decizia trebuie predată personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Prin urmare, răspunderea disciplinară este aplicabilă numai salariaţilor şi numai în raporturile acestora cu unitatea la care sunt încadraţi. Cu alte cuvinte, existenţa răspunderii este condiţionată de existenţa unui raport de muncă concretizat într-un contract. Suportul răspunderii disciplinare îl constituie neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sau sarcinilor de serviciu (inclusiv a normelor de comportament), iar elementele necesare ale acesteia sunt caracterul ilicit al faptei (care poate fi o acţiune sau o inacţiune) şi existenţa vinovăţiei (ale cărei forme de bază sunt în acest caz intenţia directă ori indirectă, uşurinţa şi greşeala).

Mai trebuie menţionat faptul că, în cazul răspunderii disciplinare, pluralitatea de abateri generată de o faptă unică nu poate atrage o pluritate de sancţiuni. Asta înseamnă că, dacă prin una şi aceeaşi abatere disciplinară s-au încălcat mai multe îndatoriri de serviciu, acestea nu vor fi cumulate, aplicându-se de regulă sancţiunea cea mai severă. De asemenea, în cazul în care abaterile disciplinare sunt constatate de organele specializate de control economic, financiar şi gestionar , acestea vor fi consemnate în actele de control, dar stabilirea răspunderilor şi aplicarea sancţiunilor rămân atribute ale conducerii unităţii patrimoniale.