Răspunderea patrimonială a salariaților

Instituția răspunderii juridice este o componentă fundamentală a dreptului, întrucât prin acest instrument se asigură ordinea de drept, se menține ordinea socială și se stimulează atitudinea de respectare a legilor. Atunci când încălcarea legii s-a produs, răspunderea juridică, prin forța sa reparatorie, impune luarea unei măsuri prin care prejudiciul cauzat prin nerespectarea legilor să fie reparat.

Asemenea răspunderii disciplinare, răspunderea patrimonială este o forma a răspunderii juridice1 condiționată de existența contractului individual de muncă încheiat între părțile care pot răspunde patrimonial adica angajatorul și salariatul.

Deci, răspunderea patrimonială este o varietate a răspunderii civile contractual, care poate fi stabilită atât în sarcina angajatorului, cât și în sarcina salariatului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite producatoare de prejudicii2.

Conform art. 254 alin. 1 din Codul Muncii actualizat in 2017 “salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor” 3.

Respectând principiul simetriei, art. 254 din codul muncii acesta reglementează raspunderea patrimonială a salariaților, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, atunci când produc pagube angajatorului lor.

De aceea, în caz de litigiu, angajatorul trebuie să facă dovada prejudiciului, precum și a faptei ilicite a salariatului care a produs acea paguba, ce atributii de serviciu au fost încalcate și in ce a constat, în concret, actiunea sau inacșiunea săvârșită de salariat4. Unitatea va trebui să prezinte înscrisuri și alte probe din care să rezulte neîndoielnic existența și întinderea pagubei5. Chiar daca

1 Titlul XI din continutul Codului muncii intitulat,, Raspunderea Juridica’’are in structura sa Capitolul III intitulat,, Raspunderea patrimoniala’’.

2 Marina Loredana Belu, Dreptul Muncii, Editura Universitaria Craiova, 2018, pag 224.

3 Alexandru Ticlea, Codul Muncii Comentat si Adnotat, Editura Universul Juridic Bucuresti, 2017, pag, 470.

4 C. Ap. București, s.a VII-a civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, dec. Civ. nr. 3500/2014 , în RRDM nr. 12/2014 , p. 121.

5 C. Ap. București, s.a VII-a civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, dec. Civ. nr. 1491/A/2015 , în RRDM nr. 7/2015 , p. 85.

4

existența prejudiciului a fost dovedită, dar nu este probată fapta ilicită a salariatului și, ca o consecință legatura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, răspunderea patrimonialăa a acelui salariat, nu poate fi angajată6.

I. Formele răspunderii patrimoniale a salariaților

Exista patru forme ale răspunderii patrimoniale a salariaților:

1.1. Răspunderea unipersonală

Este de regulă o răspundere personală sau individuală. De cele mai multe ori, răspunderea se stabilește în sarcina unui singur salariat, care este vinovat de producerea pagubei prin fapta sa proprie. Aceasta constituie forma tipica a răspunderii patrimoniale7.

1.2. Răspunderea conjunctă

Răspunderea conjunctă este tot o răspundere personală; ea reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor persoane cu vinovății concurente în producerea prejudiciul unic. Exista însăși situații in care un singur prejudiciu este cauzat din vina mai multor persoane. În aceste cazuri, făptuitorii, au de regulă, o răspundere conjunctă. Codul muncii prevede in art.271: „când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport de măsura în care a contribuit la producerea ei.