Contenciosul Administrativ

Introducere

Dezvoltarea democratică a societăţii civile după anii 90 ai secolului trecut, noile raporturi politice, social-economice, obligaţiunile Republicii Moldova care revin din ratificarea unor tratate internaţionale în domeniul justiţiei, administraţiei publice, apărării drepturilor omului au determinat un nou comportament juridic dintre administratori şi administraţi. Evident, aceste schimbări au generat preluarea în legislaţia naţională a instituţiei juridice a contenciosului administrativ, care se înscrie în standardele existente în societăţile democratice şi are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii în cazul lezării acestora prin cauzarea unor prejudicii morale sau materiale. Studierea contenciosului administrativ, este actuală şi din punctul de vedere a asigurării realizării unor drepturi, cum ar fi dreptul la liberul acces la justiţie, dreptul de petiţionare, de repunere în drepturi şi despăgubiri a persoanelor, în cazul în care ele se consideră lezate în drepturi în urma unor abuzuri comise de către autorităţile emitente prin adoptarea actelor administrative

Valorificînd o bogată informaţie în această chestiune, se conchide că, în raport cu atribuţiile şi competenţele stipulate în legislaţia în vigoare, gradul de responsabilitate ale aleşilor locali necesită sporit atît pentru votul pe care îl depune la soluţionarea unei sau altei probleme, dar şi asupra altor aspecte de activitate în calitate de consilier.

Tendinţa în acest sens ar putea ajunge pînă la stipularea în Legea privind statutul alesului local a unui capitol aparte privind responsabilitatea acestora, reieşind din caracterul mai specific al legii menţionate, prin care se reglementează activitatea consilierilor consiliilor locale.

„În toate ţările occidentale funcţia principală a responsabilităţii civile constă în a asigura persoanei lezate repararea fraudei cauzate... şi se întîmplă ca ea să fie utilizată drept mijloc de a încurca comiterea unei fraude care ameninţă să se producă, sau chiar un instrument de restabilire a legalităţii”.

Capitolul I: Conceptul contenciosului administrativ în doctrina dreptului administrativ şi evoluţia istorică a jurisdicţiei administrative în dreptul comparat

1.1 Noţiunea, constituirea şi evoluţia jurisdicţiei administrative

În literatura de specialitate consacrată justiţiei administrative este răspîndită opinia, precum că aceste institute juridice au apărut în Franţa, mai apoi în majoritatea statelor europene, în mod adhoc, în rezultatul revoluţiei franceze, în perioada din sec.XVII-XIX.

În epoca feudalismului în Franţa, Germania, Italia un rol important în examinarea plîngerilor cetăţenilor asupra acţiunilor autorităţilor publice îl jucau instanţele de drept

comun care adoptau decizii. În Franţa medievală, parlamentele erau exponentele puterii judecătoreşti superioare administrative în toate provinciile „ competenţa generală a parlamentelor le oferea de rînd cu toate şi competenţa de organ al jurisdicţiei administrative, care soluţiona litigiile de drept public”. Prin urmare, toate sistemele monarhiei absolute din Europa Occidentală au preluat această modalitate de apărare a drepturilor publice şi au funcţionat pînă la crearea în mod ad-hoc a unui institut al jurisdicţiei administrative după un model cu totul nou, generat de istoricele evenimente ale revoluţiei din Franţa de la sf. sec. XVIII-XIX. Tradiţia justiţiei administrative franceze îşi trage originea, din lunga experienţă a vechiului regim şi din concepţiile revoluţionare. O confuzie s-a strecurat în gîndirea revoluţionară, care mult timp a prezentat eronat numeroasele noţiuni ale contenciosului administrativ, între funcţia de a administra şi cea de a judeca, juger l’administration c’est aussi administrer.

Cuvîntul „ contenciós” provine de la latinescul „contentiosus”. Din limba franceză „contanteux”, semnifică organ de jurisdicţie, specializat în rezolvarea litigiilor dintre stat şi persoanele fizice. Un al doilea sens al cuvîntului contencios întruneşte în sine noţiunea de sistem de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ.

Însăşi prin definiţie, contenciosul administrativ regrupează totalitatea regulilor aplicabile la soluţionarea juridică a litigiilor apărute în urma activităţii administrative, ce sînt îndreptate atît spre impunerea unui comportament legal al autorităţilor administraţiei publice în activitatea lor, cît şi repararea prejudiciilor morale şi materiale apărute în legătură cu lezarea unor drepturi ale persoanelor fizice şi juridice.