Rolul auditorilor în criza economică financiară

1. Introducere

Actuala criză financiară globală a început în jurul 2007 și este considerată cea mai gravă criză financiară de la Marea Depresiune din anii 1930. Un deficit de lichiditate în sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii este una din cauzele majore. Prăbușirea pieței imobiliare joacă, de asemenea, un rol important care duce la eșecul de afaceri cheie, scaderi în modul de trai al consumatorilor, precum și angajamentele de guvern prin utilizarea planurilor de salvare și a politicilor fiscale favorabile.

Mulți economiști au dezbatut rolul auditorilor în cadrul crizei financiare. Mai precis, unii economiști au încercat sa scoata in evidenta rolul auditorilor. Unii economiști susțin că lipsa de transparență a declaratiilor privind situațiile financiare ale companiilor au condus la aceasta criza financiară. Multe companii și bănci ajung la colaps sau sunt aproape acolo din cauza slabelor audituri financiare. Într-adevăr, se poate spune că auditorii financiari ar fi fost mult mai implicați în procesul de prevenire. Intradevar, putem spune ca aceste audituri financiare ar fi trebuit sa fie mult mai implicate in procesul de prevenire. Totusi, daca nu ar fi fost auditorii prin preajma, criza financiara ar fi fost chiar mai rea de atat. Auditul a jucat un rol important în diminuarea efectelor crizei financiare actuale.

2. Cauza crizei financiare

Pentru a înțelege mai bine rolul pe care auditorii il joaca, voi explica în primul rând pe scurt seria de evenimente care au condus la criza. Cauza imediată a crizei financiare a fost spargerea bulei imobiliare. Între 1997 și 2006, prețul casei tipic american a crescut cu 124%. În căutarea visului american, proprietarii de case isi cumparau case pe care nu si le puteau permite. Pentru a face lucrurile si mai rele, brokerii de credit ipotecar ofereau ipoteci sub-prime si chiar împrumuturi false.. Credite false sau mincinoase se referă la creditele acordate pentru debitori care au o sursă de venit instabila, sau au dificultăți în punrea la dispozitie a documentelor care atesta declaratia de venituri/active verificate. Ulterior, băncile ar cumpăra aceste credite ipotecare subprime de la brokeri pentru a le revinde investitorilor. În esență, toate părțile implicate au dat mai departe riscu de la o partea la alta si tot asa urmatoarei parti. Totusi aceste parti au avut beneficii doar pe termen scurt.

În 2007, prețurile locuințelor au început să scadă. Investitorii nu mai sunt intersati să cumpere valori mobiliare de la bănci. Băncile și societățile de investiții, brokerii de credit ipotecar, si proprietarii de case erau blocati cu detinerea acesor active ale caror valoarea era in declin dramatic. În consecință , prețurile locuințelor au scăzut și debitorii nu au mai putut sa isi plateasca ipotecile. Această serie de evenimente a provocat spirala descendentă in valoarea ipotecilor si activele legate de ipoteci să scadă și mai mult.

În plus, FASB a lansat FAS 157 pentru a defini valoarea justă, de a stabili un cadru pentru evaluarea valorii juste în principiile contabile general acceptate (GAAP), precum și extinderea dezvăluirii informatiilor despre masurile legate de evaluarea justă. Înainte de aceasta declaratie, au existat mai multe definiții contradictorii ale valorii juste și foarte puține instructiuni de orientare pentru aplicarea acesteia. Prin dezvoltarea acestei declarații, FASB a căutat să sporească consecventa și comparabilitatea în masurile de evaluarea a valorii juste și să se extindă informații despre valoarea justă. FAS 157 definește valoarea justă ca prețul de vânzare a unui activ (un preț de ieșire) și nu prețul de dobândire a unui activ (un preț de intrare). Această declarație, de asemenea, subliniază faptul că valoarea justă este, mai degrabă un principiu de piata (market-based) decât niste masuri specifice entitatii. Această metodă de măsurare a contabilitatii a agravat prăbușirea economiei provocând o "spirala a morții", în cadrul căreia valoarea ipotecara e legata de activele de piață in cadere.

Firmele care dețin active garantate cu ipoteci trebuie să marcheze aceste active până la valoarea de piață, și, prin urmare, cum aceste firme vor să încerce să-și vândă titluri de valoare ipotecare garantate, valoarea activelor a scăzut chiar mai mult.

O altă cauză a crizei a fost indulgenta tot mai mare a guvernului în reglementarea băncilor comerciale. Acest lucru poate fi văzut de la abrogarea legii Glass-Steagall din 1933. Acest act a permis Rezervei Federale de a reglementa ratele dobânzilor în conturi de economii și interzice companiilor detinute de banca sa detina companii financiare. Abrogarea din Actul Glass-Steagall efectiv a îndepărtat în mod eficient separarea care a existat anterior între băncile de investiții de pe Wall Street și bănci depozitare și a provocat parțial prăbușirea pieței creditelor ipotecare subprime, care a dus la criza financiara curenta. Indulgenta in crestere a guvernului a pus astfel mai multă responsabilitate auditorilor pentru a preveni sau detecta orice potentiala fraudă.