Aplicarea în timp a normei juridice civile

Rezumat:

Norma juridică civilă se aplică în timp, spațiu și asupra persoanelor. Intrarea în vigoare a unei norme juridice este momentul la care aceasta începe să se aplice iar ieșirea din vigoare a acesteia este momentul în care nu se mai aplică. În caz de succesiune a legilor civile pot apărea mai multe probleme privind acțiunea în timp, acestea trebuie rezolvate după cele două principii care se completează reciproc și anume: principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi împreună cu excepția acestuia de ultraactivitate a legii vechi.

Legea civilă la fel ca oricare altă lege are un interval de timp în care se aplică, un teritoriu pe care acționează și este cu privire la anumite persoane deci legile civile acționează în timp, spațiu și asupra persoanelor.

Intrarea în vigoare a legii se face potrivit art. 78 din Constituția României astfel: „legea se publică în monitorul oficial și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Ieșirea din vigoare a unei legi se realizează prin abrogare sau desuetudine. Abrogarea se realizează de organul emitent, regulile privind această operațiune fiind stabilite de prevederile art. 64-65 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativa.

După modul de exprimare a formulei legislative noi, abrogarea poate fi :

- expresă – directă când în textul legii noi sunt nominalizate capitolele sau articolele dintr-o lege care se abrogă

– indirectă când prevede ieșirea din vigoare a legilor sau actelor normative contrare legii noi, formulându-se „orice alte dispoziții contrare se abrogă”

- tacită (implicită) când legea nouă conține dispoziții incompatibile cu legea veche, fără să prevadă care dispoziții contrare se abrogă

După întinderea efectelor abrogarea poate fi :

- totală – când are drept consecință înlocuirea completă a unei legi, în întreg cuprinsul său, cu alta nouă având același obiect de reglementare;

- parțială – se realizează prin suprimarea, urmată de înlocuirea unor articole, capitole, secțiuni din vechea reglementare cu altele noi.

Abrogarea este întotdeauna definitivă neputându-se pune în vigoare prin abrogarea actului de abrogare a normei juridice inițiale.

Desuetudinea nu o putem privi ca pe o ieșire din vigoare a normei juridice deoarece acesta reprezintă o depășire a legii de către realitățile sociale, legea rămânând fără aplicabilitate.

Legile temporare nu necesită a fi abrogate deoarece acestea acționează pe o anumită perioadă de timp pentru care au fost adoptate.

Deoarece relațiile sociale sunt într-o continuă schimbare și împrejurările avute în vedere la elaborarea legilor se schimbă rezultând o succesiune în timp a legilor care determină un conflict între legea veche și legea nouă. Din acest conflict între legi putem deduce trei situații juridice și anume:

- facta praeterita reprezintă situația în care un raport juridic a luat naștere, s-a modificat și s-a stins sub imperiul legii vechi. În privința acestora poate acționa doar legea veche deoarece în cazul în care ar interveni legea noua ar fi vorba de retroactivarea legii noi, de aceea nu este necesară analiza succesiunilor în timp. În cazul în care o astfel de acțiune devine litigioasă iar instanța a fost sesizată după abrogarea legii vechi, conform regulii tempus regit actum se aplică legea veche .

- facta pendenția, adică situațiile juridice care sunt în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a legii. Pentru acest tip de situație legiuitorul poate opta pentru ultraactivarea legii vechi, pentru aplicarea imediată a legii noi si pentru un regim mixt în care pentru anumite categorii de efecte se va aplica legea veche iar pentru altele legea nouă dacă necesitatea corectării legii vechi o impun.

- facta futura adică faptele care vor genera situații juridice doar în viitor precum și efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute. Și în acest caz legiuitorul poate aplica principiul ultraactivității legii vechi sau cel a aplicării imediate a legii noi.