Drepturile sucesorale ale soțului supraviețuitor

1.Moştenirea, izvorâtă dintr-o necesitate obiectivă fiind în dependenţă de formele de proprietate , de relaţiile de producţie ale sistemului economic al statului şi abordând interesele unor pături largi ale populaţiei, a fost şi este cea mai importantă verigă a vieţii sociale Instituţia este intim legată de instituţia proprietăţii.Astfel, Glasson afirma în lucrarea sa” Elements du droit francais considere dans ses rapports avec le droit naturel de l economie politique”, cu referire la moştenire că” succesiunea este de drept natural, economia politică considerand-o unul dintre cele mai energice stimulente la muncă , şi a suprima dreptul de moştenire ar fi să suprimăm societatea , iar a suprima succesiunea ar fi să distrugem proprietatea, căci proprietatea limitată la viaţa omului, nu mai este proprietate”

Potrivit dreptului nescris, datina era ca soţul rămas în viaţă să primească ceva din succesiunea celui mort, indiferent dacă era sărac sau nu.Cu timpul odată cu apariţia dreptului scris vechi unele texte de lege precum pravila lui Alexandru Ipsilanti au preluat aceleasi datine conform cărora atât bărbatul cât şi femeia care rămân în viaţă au un drept la moştenire Având în vedere aceste condiţii în 1864 a fost adoptat codil civil român după modelul codului civil francez în care se putea observa cu uşurinţă lipsurile sub aspectul (ne)reglementării drepturilor pentru soţul supravieţuitor, dar s-a optat totuşi pentru o soluţie intermediară, în cadrul văduvei sărace(art.864 cod civil).Situaţia a fost imbunătăţită prin anumite legi speciale de război , mai ales prin efectul legi asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, care a restrâns vocaţia succesorală în linie colaterală pană la gradul al patrulea inclusiv, iar în lipsa acestora, soţul moştenitor dobândea moştenirea în întregime.În present legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor recunoaşte dreptul fiecăruia dintre soţi dreptul de a veni la moştenire celuilat soţ, precedat, în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitorii legali.Soţul supravieţuitor până la apariţia legi nr. 319/1944, prin care s-au adus modificări fundamentale situaţiei succesorale şi inechitabile la care era supus acesta, ca urmare a dispoziţiilor prevăzute de codul civil, era considerat si tratat ca un successor neregulat şi nerezervatar. Ca urmare a apariţiei legi speciale, soţul supravieţuitor a fost trecut în rândul moştenitorilor regulaţi, rezervatari, dobândind astfel un drept succesoral în concurs cu oricare din cele 4 clase de moştenitori, precum şi anumire drepturi succesorale speciale, toate acestea fără ca însă legiuitorul să facă deosebire între soţul bărbat sau femeie, între situţia materială acceptabilă bună sau precară a acestuia.

2.Pentru a moşteni soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească condiţiile generale ale dreptului de moştenire legală( capacitate succesorală, lipsa nedemnităţii succesorale) să îndeplinească o condiţie specială şi anume, calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii O persoană are capacitate succesoralăşi, deci poate moşteni numai dacă există în viaţă la data deschideri moşteniri.Pe baza dipoziţiilor legale, sunt considerate că există şi au capacitate succesorală:

a) persoana care este născută şi se află în viaţă la data deschideri moşteniri.

b) Copilul nenăscut, dar conceput la data deschideri moşteniri(art. 654 cod civil).

c) Persoana dispărută, cât timp nu a intervenit o hotărâre de declarare a morţii rămasă definitivă( art, 19 din decretul nr.31/1954).

d) Persoana juridică care la data deschuderi moşteniri ,dobândise în condiţiile legi , personalitate juridică( art.33 din decretul nr.31/1954).

Pentru ca o persoană să poată veni la moştenire nu este suficient să aibă capacitate succesorală, se mai cere să fie nedemnă de a moşteni. Nedemnitatea succesorală este o pedeapsă civilă care constă în decăderea moştenitorului vinovat de o culpă gravă faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia, din dreptul de a-l moşteni.

Principalele cazuri de nedemnitate succesorală sunt:

a) Atentatul la viaţa defuntului- pentru ca un moştenitor să se afle în acest caz de nedemnitate, trebuie îndeplinite cumulative trei condiţii şi anume:

1. omorul să fi fost săvârşit cu intenţie.

2. moştenitorul trebuie să fi fost condamnat pentru omorul defunctului sau pentru tentativa de a-l omorî.

a) Acuzaţia capitală calomniosă impotriva defunctului-şi pentru acestă cauză de nevrednicie se cere îndeplinirea a trei condiţii şi anume:

1. moştenitorul să fi făcut o plângere sau mărturisire impotriva defunctului.

2. plângerea sau mărturisirea să fi fost capitale.

3. moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru plângere, denunţate sau mărturie calomnioasă.

b) nedenunţarea a cărui victimă a fost defunctul.

In legătură cu această condiţie specială se impun câteva precizării.Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor nu este condiţionată de o anumită durată a căsătoriei cu defuncutl şi nici de convieţuirea neîntreruptă cu acesta la data decesului.In concepţia legi 319/1944 nu interesează nici starea materială nici sexul soţului supraviţuitor şi nici împrejurarea dacă au avut sau nu copii.O problemă pe marginea căreia se discută se referă la menţinerea calităţii de soţ în cazul desfacerii căsătoriei respectiv desfinţarea acesteia.Potrivit codului familiei, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea judecătorescă prin care a fost pronunţat divorţul a rămas definitivă.Dacă moartea unuia dintre soţi intervine pe parcusul procesului, chiar după pronunţarea hotărâri în fond sau în apel , dar înainte de a deveni irevocabilă, înseamnă ca soţul divorţat, supravieţuitor, va putea moşteni, căci îndeplineste condiţia specială prevăzută de lege.

În ipoteza constatării nulităţii sau anulării căsătoriei, potrivit regulilor de drept comun, căsătoria se desfiinţează cu efect retoactiv.Ca atare, dacă între încheierea căsătoriei şi constatarea nulităţii sau pronunţarea nulităţii acesteia unul dinte soţi moare, cel care îi supravieţuieşte nu are vocaţie să-l moştenească, deoarece calitatea de soţ este desfiinţată retoactiv.Prin excepţie, în cazul căsătoriei putative, soţul care a fost de bună credinţă îşi păstreză situţia unui soţ dintr-o altă căsătorie valabilă până la data rămânerii definitive a hotărâri de declarare a nulităţii sau a anulării căsătoriei.În schimb, dacă cel care încetează din viaţă a fost soţul de bună credinţă, cel de rea credinţă nu are calitatea de soţ şi nu va moşteni, căci în priviinţa lui nu operează excepţia de la desfiinţarea retroactivă