Gestiunea de afaceri - fapt juridic ilicit

I. INRODUCERE

Actele juridice și faptele juridice, licite și ilicite, reprezintă izvoarele raporturilor obligaționale. Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinței omului.

Faptele juridice licite sunt acțiunile, conforme legii și bunelor moravuri, generatoare de efecte juridice, independent de voința autorului.

Reglementarea faptelor juridice licite se regăsește în cuprinsul Capitolului III intitulat „Faptul juridic licit”, din Titlul II „Izvoarele obligațiilor”, Cartea a V-a „Despre Obligații”, în art. 13330-13448 Noul Cod Civil.

În categoria faptelor licite, izvoare de obligații, sunt incluse, potrivit doctrine și practicii judiciare, îmbogățirea fără justă cauză, gestiunea de afaceri și plata nedatorată.

Prezentul referat pune în lumină gestiunea de afaceri ca fapt juridic licit generator de obligații. Gestiunea de afaceri este un fapt juridic ilicit care constă în aceea ca o persoană îndeplinește, fără însărcinare prealabilă, un act în interesul altei persoane. Cunoscută încă din dreptul roman sub denumirea „ negoriorum gestio”, instituția gestiunii de afaceri a primit reglementare expresă în codul civil român. Remarcăm în mod aparte că legiuitorul civil contemporan a încercat să-i determine condițiile specifice, consacrând în acest sens dispoziții incidente părților și respectiv actelor. Totodată, efectele gestiunii de afaceri reprezintă un interes deosebit prin prisma obligațiilor părților.

II. REGLEMENTAREA LEGALĂ

Conform prevederilor textului ce aparține art. 1330 C. civ. în cadrul cărora se conturează condițiile gestiunii de afaceri, deducem că ea poate fi definită ca fiind „un fapt juridic licit și voluntar care constă în aceea că o persoană, numită gerant, din proprie inițiativă și fără să fie obligată, încheie acte juridice sau săvârșește fapte materiale licite, care sunt necesare, sau după caz, utile, în favoarea sau interesul altei persoane, numită gerat.” În altă ordine de idei , gestiunea de afaceri se concretizează prin intervenția în gestiunile altei persoane, sub încadrarea de serviciu gratuit, necesar, sau cel puțin util, realizată în scopul de protejare ori de atingere a interesului sau intereselor unei persoane. Autorul acestei intervenții poartă denumirea de gerant, iar cel care beneficiază de pe urma gestiunii de afaceri se numește gerat.

Gestiunea de afaceri este reglementată în mod expres în textele art. 1.330-1.340 C. civ., în categoria faptelor juridice licite, izvoare de obligații . Efectul raportului juridic licit și voluntar este nașterea unui raport de obligații civile între gerant și gerat.

III. CONDIȚIILE GESTIUNII DE AFACERI

Pentru a produce rezultatele care îi sunt specifice, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, care reies din analiza prevederilor art. 1.330 C. civ.. Aceste condiții, pot fi obiective, în ideea în care vizează obiectul gestiunii și caracteristicile actelor de gestiune, și subiective, prin prisma atitudinii persoanelor cărora li se impune obligația juridică odată cu efectele actului juridic.

Din conținutul definiției, se pot reține următoarele condiții specifice ale gestiunii de afaceri:

A. Să existe o gerare oportună a intereselor altuia

Gerantul are obligația de a concretiza încheierea de acte juridice sau de a efectua acte materiale necesare sau folositoare în folosul geratului. Prin urmare gestiunea de afaceri se distinge de mandat, prin faptul că mandatul are în vedere încheierea de acte juridice în numele și pe seama mandantului.

A. Actele juridice de gestiune să nu depășească sfera actelor de conservare și a actelor de administrare

Categoria actelor juridice care pot face obiectul gestiunii de afaceri este diversă. În cadrul acesteia se poate regăsi: plata unei datorii producătoare de penalități, introducerea în depozit a unor bunuri ale gerantului, înscrierea unei ipoteci valabile întemeiată în beneficiul geratului, contracte de asigurare obligatorie a unor bunuri ale geratului, etc.