Principiul forței obligatorii a actului juridic civil

INTRODUCERE

Scopul pentru care se încheie un act juridic este, prin definiţie, tocmai producerea de efecte juridice. Care sunt aceste efecte, ce consecinţe are încheierea unui act juridic? Asupra cui se vor putea face simțite aceste efecte? Sunt ele facultative sau obligatorii? Acestea sunt întrebările care cer răspunsuri. Prin efectele actului juridic civil se înțelege drepturile subiective civile şi obligaţiile civile cărora actul juridic le dă naştere, le modifică sau le stinge. Aşadar, ceea ce pentru raportul juridic civil reprezintă conţinutul acestuia, în acelaşi timp, constituie efectele actului juridic civil care generează acel raport juridic. Definiția cuprinsă în dispozițiile art. 1166 din Codul civil trasează în linii mari efectele principale ale contractului civil, însă aceasta nu limitează părțile contractane a stipula și alte efecte. Se admite unanim că aceste reguli se aplică, prin analogie, și actelor juridice unilaterale. Efectele actului juridic pot depăși uneori sfera obligaționalului, prin crearea de norme private ce au pentru părțile valoare de lege, conform principiului pacta sunt servanda, iar pentru terți acestea impun o respectuoasă pasivitate față de situația juridică născută între părțile contractante. În concluzie, prin efecte ale actului juridic putem înţelege normele private care au un conţinut specific, concretizat fie în creanţe,fie drepturi reale. Efectele actului civil pot fi uneori prezentate secvenţial, doar prin înfăţişarea acestor raporturi juridice specifice. Este important de menționat că pentru ca un act juridic civil să aibă un efect creator de drepturi și obligații, acestea trebuie să fie în consens cu regulile generale privind ordinea publică, bunele moravuri, echitatea etc. Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii, în funcție de care se stabilește cum și față de cine se produc aceste efecte, și anume: principiul forței obligatorii, principiul irevocabilității și principiul relativității. Principiul forţei obligatorii exprimat şi prin adagiul pacta sunt servanta, este unul fundamental , întrucât conform acestui principiu actul juridic civil legal încheiat se impune autorilor, în cazul convenţiilor sau autorului, în cazul actelor juridice unilaterale, acestuia, întocmai ca legea. Deci, cu alte cuvinte actul juridic este obligatoriu pentru părţi, iar nu facultativ.

Principiul forței obligatorii a actului juridic civil Bartos Tímea

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE REFERITOARE LA EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Secțiunea 1. Definiția efectelor actului juridic civil

Potrivit doctrinei prin efectele actului juridic civil se înțelege drepturile subiective civile și obligațiile civile cărora actul juridic le dă naștere, pe care le modifică sau le stinge.1

Scopul direct, eficient, proxim și cel mai general pentru care se încheie acte juridice este acela de a produce efectele juridice specifice obiectului fiecărei categorii de acte juridice civile. Astfel, contractele de vânzare se încheie pentru a se realiza efectelor operațiunii numită vânzare, contractele de locațiune se realizează efectele specifice operațiunii juridice numită locațiune, contractele de mandat se încheie în scopul de a realiza operațiunea juridică a reprezentării, cu prilejul încheierii actelor juridice etc.2

Secțiunea 2. Determinarea efectelor actului juridic civil

Determinarea efectelor actului juridic civil este necesară, deoarece nu întotdeauna conținutul actului juridic civil este clar, ci uneori, cel puțin la prima vedere, el este neclar, datorită unor cauze precum neconsemnarea manifestării de voință într-un înscris, greșita exprimare a părților la încheierea actului juridic, folosirea unor cuvinte nepotrivite etc.

Așa fiind, în astfel de situații trebuie procedat la o așa-numită activitate ori operațiune de determinare a efectelor actelor juridice civile, respectiv de stabilire a efectelor acestuia.3

Pentru determinarea conținutului actului juridic civil trebuie parcurse anumite etape sau faze, în cadrul cărora se folosesc o serie de reguli ori procedee.

Faza prealabilă constă în probarea existenței și conțiunutului de idei a actului juridic civil. Dacă nu se dovedește existența actului juridic civil, atunci nu se mai pune problema stabilirii efectelor sale- idem est non esse et non probari. Această fază presupune aplicarea regulilor privind proba raportului juridice civile concrete.

Atunci când există mijloace de probă suficiente și concludente, odată cu dovedirea actului juridic civil se stabilesc și efectele sale, în măsura în care acestea sunt clar exprimate.4

Pot exista însă și cazuri în care, deși existența actului juridic civil este neîndoielnică, efectele sale nu sunt suficinte de clare, menținându-se unele îndoieli cu privire la conținutul actului respectiv. În asemenea

Principiul forței obligatorii a actului juridic civil Bartos Tímea

situații, se impune o a doua fază a determinării efectelor actului juridic civil, care constă în interpretarea și calificarea actelor juridic.

Interpretarea poate avea ca scop fie calificarea juridică a actului, fie stabilirea înțelesului unui clauze, în funcție de care vor fi stabilite drepturile subiective și obligațiile civile ce revin părților.