Cuprins
- Bibliografie 3
- I. Considerații introductive 4
- II. Caracteristicile esențiale ale dreptului concurenței în UE 5
- 1. Universalitatea 5
- 2. Formarea jurisprudenței 6
- 3. Principiul extrateritorial 6
- 4. Pragmatism ideologic 6
- 5. Penalizarea acțiunilor care afectează comerțul intracomunitar 7
- III. Obiectivele dreptului comunitar al concurenței 7
- IV. Autonomia și originalitatea dreptului concurenței 9
Extras din referat
I. Considerații introductive
Unul dintre elementele cele mai caracteristice ale pieței comune este afirmarea economiei de piață.
De aceea, atât Tratatul, cât și dreptul derivat și-au propus să înlăture efectiv toate amenințările la adresa concurenței, atât din partea actorilor privați (mai ales înțelegerile anticoncurențiale și abuzul de poziție dominantă), cât și a actorilor publici (în special ajutoarele publice și piețele publice).
Comisia, în al nouălea Raport asupra Politicii de Concurență (1980), a statuat că o concurență nedistorsionată este necesară pentru o funcționare optimă a pieței comune.
Introducerea la Raport enunță cele patru obiective de bază ale politicii comunitare în domeniu:
- o piață deschisă și unificată, nefracționată de înțelegeri restrictive si anti-concurențiale între întreprinderi;
- o proporție acceptabilă de concurență efectivă a piețelor, fără supraconcentrări sau abuzuri ale firmelor dominante;
- echitate în asumarea locului pe piață, în special ajutoare pentru întreprinderile mici și mijlocii, măsuri de protecție a consumatorului și combaterea ajutoarelor de stat ilegale;
- păstrarea (menținerea) poziției competitive a economiei comunitare în cadrul economiei mondiale, în special față de Statele Unite și Japonia;
Dreptul comunitar al concurenței nu-și propune să se substituie legislațiilor naționale privind concurența, neaplicându-se decât în ceea ce privește comerțul dintre statele membre.
În afara cazurilor în care autoritățile comunitare au o competență exclusivă, autoritățile naționale au competența de a garanta aplicarea dreptului comunitar al concurenței.
Autorități naționale înseamnă atât instanțele de judecată, cât și instituții de specialitate, cum ar fi Consiliul Concurenței francez.
Pornind de la cauza Walt Wilhelm a Curții de Justiție din 13 februarie 1969, în scopul aplicării unitare a dreptului comunitar al concurenței, atribuțiile între autoritățile naționale și cele comunitare au fost divizate (împărțite) în modul următor:
- atunci când este vorba despre interdicție, aceasta trebuie respectată de autoritățile naționale;
- dacă nu se specifică nimic în acest sens, autoritățile naționale își conservă în principiu libertatea lor de acțiune;
- dacă dreptul comunitar autorizează un comportament, dreptul național joacă rolul de dublă barieră, ceea ce înseamnă că o interdicție prevăzută de dreptul național se aplică în măsura în care autoritățile naționale nu dețin o competență exclusivă;
Bibliografie
1. P. M. Cosmovici, R. Munteanu, Înțelegerile între întreprinderi Ed. Academiei Române, 2001
2. Walter Cairns - Introducere în legislația Uniunii Europene, Ed. Universal Dalsi
3. Suport de curs. Dreptul concurentei. Universitatea Ecologica Bucuresti
Preview document
Conținut arhivă zip
- Specificul dreptului comunitar al concurentei.docx