Agențiile Uniunii Europene

1. INTRODUCERE

Crearea agențiilor Uniunii Europene este, de departe, unul din cele mai proeminente inovații instituționale la nivel european. Proliferarea rapidă a agențiilor Uniunii Europene a dus la ideea de a ne putea referi la acest proces ca fiind unul de ,,agentificare”, comparabil cu crearea de agenții la nivel național.

Agențiile Uniunii Europene au devenit trăsături universale ale sistemului administrativ european în curs de dezvoltare. Ele au un rol important în implementarea legislației Uniunii Europene și în reglarea politicilor europene. Pentru a îndeplini această funcție, ele cheltuie în total peste un miliard de euro pe an și au aproape 4000 de angajați. Agențiile Uniunii Europene sunt dispersate pe teritoriul Europei: de la Dublin la Varșovia, și de la Lisabona la Helsinki. Fostul președinte al Comisiei Europene Jose Manuel Brosso s-a referit la acestea ca fiind ,,sateliți ai Uniunii- colectează semnale de pe pământ, le procesează și le radiază înainte și înapoi” . Astfel, ele trebuie să aducă Europa mai aproape de cetățenii săi.

Nu se cunosc multe aspecte referitoare la cum funcționează, practic vorbind, agențiile Uniunii Europene. Când Uniunea și statele sale membre au propus crearea de agenții autonome, nu era clar stabilit față de cine se dorea ca acestea să fie autonome: doar față de actori politici, cum sunt Comisia Europeană sau statele membre, ori și față de alte părți interesate, precum industria? Mai mult decât atât, atunci când agențiile au fost înființate, ele au fost înzestrate cu grade diferite de autonomie: unele doar cu autonomie legală, în timp ce altora le-a fost oferită și autonomie politică. Cu toate acestea, în ce măsură autonomia lor formală este în acord cu realitatea rămâne un aspect neclar.

Așa cum am precizat anterior, agențiile Uniunii Europene nu se bucură întotdeauna de gradul de autonomie ce le-a fost garantat în mod formal. Ca exemplu, putem lua în considerare: EMEA (European Agency for the Evaluation of Medicinal Products), EUMC (European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia) și Europol (European Police Office). Aceste trei agenții ne oferă considerabile variații ale întinderii și domeniului de aplicare ale autonomiei pe care o dețin față de instituțiile Uniunii Europene și față de statele membre, comparativ cu gradele diferite de autonomie formală cu care au fost înzestrate. În timp ce unele agenții, precum EMEA, au obținut un statut relativ autonom, altele, ca EUMC și Europol, au obținut o autonomie semnificativ redusă .

Dacă ar fi să oferim o definiție, putem spune că agențiile sunt cunoscute și sub numele de ,, o varietate de organizații care îndeplinesc sarcini de natură guvernamentală și care, de cele mai multe ori, există în afara cadrului guvernamental normal al departamentelor” .

Ridicarea agențiilor s-a desfășurat în trei etape :

- Primele două agenții erau întemeiate deja în 1975: Centrul European Pentru Dezvoltarea Instruirii Profesionale și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă.

- A doua generație de agenții a fost întemeiată după o perioadă de cincisprezece ani, începând cu anii 1990: Agenția Europeană a Mediului și până în anii 1999: Agenția Europeană pentru Reconstrucție , ale având între ele încă alte opt agenții.

- A treia generație de agenții a fost observată în primii ani ai secolului 21. Există, în cazul acestora, două elemente ce le diferențiază de celelalte 12 agenții înființate anterior: scopul acestora și metoda prin care au fost create. Astfel, aceste agenții au ca scop principal aspecte legate de siguranță: alimentație, siguranță aviatică și maritimă, prevenirea bolilor și securitatea informației și a sistemului. De asemenea, aceste agenții au fost create prin metoda deciziei comune și prin majoritate calificată, lăsând, așadar, loc unei mai mari influențe parlamentare, în timp ce celelalte douăsprezece agenții ale Uniunii Europene au fost create prin procedeul conferinței și prin unanimitate în Consiliul Ministerelor.

Așadar, o agenție nu este o instituție a Uniunii Europene, ci este un organism înființat după o lege comunitară specifică, având scopul de a desfășura o activitate specifică. Nu toate agențiile Uniunii Europene se numesc astfel; ele se pot numi ,,centru”, ,,fundație”, ,,institut” sau ,,oficiu”.