Coeziunea Economică și Socială

Politica regională a UE a debutat în 1975 cu crearea FEDR, chiar dacă mecanisme de solidaritate precum FSE şi FEOGA existau după semnarea Tratatului de la Roma. Finanţată de mai multe instrumente printre care FEDR, pachetul Delors I, pachetul Delors II şi Agenda 2000, această politică are drept scop reducerea distanţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni.

TEMEI JURIDIC

Articolele 158-162 din Tratatul CE (titlul XVII), create prin Actul Unic European.

OBIECTIVE

1. Scopuri esenţiale

Astfel cum este definită la articolul 158, coeziunea economică şi socială, esenţială „dezvoltării armonioase a ansamblului Comunităţii”, cere reducerea „decalajelor dintre diferitele regiuni”, adică „a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate” care sunt, printre altele, zonele rurale.

2. Mijloace de acţiune

Pentru a atinge obiectivele propuse, tratatul prevede:

— coordonarea politicilor economice;

— punerea în aplicare a politicilor comunitare, în special piaţa internă;

— utilizarea fondurilor structurale existente (Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea Orientare; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regională) şi crearea unui Fond de coeziune.

REALIZĂRI

A. Evoluţia istorică

Tratatul de la Roma nu prevede nicio politică regională, ci doar mecanisme de solidaritate, sub forma a două fonduri structurale: Fondul Social European (*4.8.2.) şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea Orientare.

Politica regională a fost pusă în aplicare doar după prima extindere a Comunităţii (în 1973), plecând de la crearea Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) în 1975. Însă dotările acesteia au rămas mult timp modeste, împiedicând-o astfel să aibă un impact real.

B. Extinderea politicii regionale (1988-1999)

1. Efectul stimulator al Actului Unic

Actul Unic (1986) face din coeziunea economică şi socială o nouă competenţă a Comunităţii şi îi stabileşte obiectivele şi mijloacele. Printre mijloace, acesta reţine înainte de toate o utilizare sistematică a fondurilor structurale şi prevede pentru aceasta o reformă a normelor de funcţionare.

Reforma este introdusă prin Regulamentul 2052/88 al Consiliului [dispoziţiile de aplicare făcând obiectul Regulamentului (CEE) nr. 4253/88]. Principiile fondatoare ale noilor norme sunt:

— concentrarea fondurilor pe obiectiv şi pe regiune;

— parteneriatul între Comisie, statele membre şi autorităţile regionale pentru planificarea, punerea în aplicare şi supravegherea intervenţiilor;

— programarea intervenţiilor;

— adiţionalitatea contribuţiilor comunitare şi naţionale.

Noua reglementare a fost însoţită de un efort financiar important. În cursul aceluiaşi an 1988, Consiliul European şi-a dat acordul de principiu la o serie de măsuri economice numite „Pachetul Delors I”, care prevăd o dublare a dotării fondurilor structurale pentru următorii cinci ani (a se vedea tabelul recapitulativ de la sfârşitul documentului).

2. Evoluţiile ulterioare Tratatului de la Maastricht

a. Contribuţia tratatului

Tratatul de la Maastricht prevede:

— un raport trienal al Comisiei către Consiliu şi Parlament privind progresele coeziunii economice şi sociale (articolul 130b alineatul al doilea)

— posibilitatea de „acţiuni specifice” în afara fondurilor structurale (articolul 130b alineatul al treilea);

— crearea unui Fond de coeziune (articolul 130d alineatul al doilea);

Pe de altă parte, acesta reformează procedurile de decizie, introducând avizul conform pentru votarea regulamentului general (articolul 130d primul alineat).

b. O nouă creştere substanţială a dotării fondurilor structurale

Imediat după semnarea Tratatului de la Maastricht, Comisia a propus o creştere considerabilă, cunoscută sub denumirea de „Pachetul Delors II”. Consiliul European, reunit la Edinburgh în decembrie 1992, reţine doar o parte dintre propuneri şi prevede defalcarea cheltuielilor în timp. Efortul consimţit rămâne totuşi considerabil. Bugetul alocat ansamblului acţiunilor structurale pentru şase ani (1994-1999) este fixat la 208 miliarde ECU.

c. O reformă majoră a fondurilor structurale

Hotărâtă în iulie 1993 de către Consiliu [Regulamentul (CEE) nr. 2081/93 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88], reforma răspunde unei duble preocupări: integrarea tuturor intervenţiilor cu caracter structural în strategia globală de luptă împotriva şomajului şi dezvoltarea celor mai defavorizate regiuni. Aceasta comportă următoarele modificări:

— adaptarea obiectivelor prioritare ale fondurilor la transformările economice în curs şi revizuirea Fondului Social European având drept obiect definirea de orientări politice şi adoptarea unei abordări strategice;