Conștiința morală și interacțiunea socială

I. Conştiinţa şi conduita morală

Conceptul de morală se referă la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată. Morala se referă la ceea ce este bine sau rău şi se ocupă cu descoperirea metodelor şi mijlocelor prin care să se combată răul. O caracteristică definitorie a omului şi a umanităţii o constituie moralitatea.

Morala se referă la acele modele, ghiduri de acţiune interiorizate de către individ care şi le impune nu ca pe o obligaţie ci ca pe o necesitate, prin simplu fapt de a preveni sau de a forma parte din „ceea ce este bun”. Aşa cum spune Kant: „Moralitatea este, singură, o demnitate, care poate transforma o fiinţă raţională într-un scop în sine, căci numai prin ea este posibil ca această fiinţă să devină membră legiuitoare într-un imperiu al scopurilor ”.

Conceptual Morală este o formă a conștiinței sociale, care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor (normelor) care călăuzesc și reglementează conduita oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncă și în societate în general. (Ioan Bontas, "Pedagogie")

Judecata morală presupune evaluarea (și cel mai des autoevaluarea) unor comportamente și situații prin raportarea lor la cerințele morale impuse de ambianța social – istorică a individului. Ea se formează prin învățarea socială și însușirea critică a modelelor de conduită promovate de societate. Dezvoltarea morală este un proces activ de organizare a experienței în structuri cu semnificație crescândă, prin care valorile morale sunt văzute dintr-o perspectivă nouă.

Morala este conștiința relațiilor între valori. Într-un anume sens, dacă individului îi lipsește această dimensiune, el nu se mai înscrie în societatea omenească, nu mai aparține umanului. Este evident, atunci, ca dimensiunea morală a personalității este nu numai o problemă a individului ci, simultan, o problemă a societații. Teoria personalității a stabilit că personalitatea copilului este un produs social și o realizare cu caracter social a trăsăturilor umane. De altfel, este cunoscut faptul că până la o anumita vârstă copilul este amoral (nu are cunoștințe despre morală).

Este evident că personalitatea morală este principala dimensiune a structurii ființei umane. Există fără discuții laturi și aspecte ale ființei, precum și ale actvității ei, care nu pot fi considerate din punct de vedere moral, dar care sunt totuși supuse modelării controlului uman. Putem afirma că, dacă prin natura lor, nici una din activitățiile umane nu sunt propriu-zis morale, totuși, toate sunt susceptibile de a fi, altfel spus, toate activitățile umane pot fi supuse unor judecăți de valoare morală (pentru că orice judecată presupune și raportarea la bine și la rău ). Rolul simțului moral în acțiunea umană poate fi pe deplin înțeles numai dintr-o abordare sistematică a faptului social, menită să pună în evidență multiplele interdependențe și în determinări care există între factori obiectivi și subiectivi pe de o aprte, între difritele laturi ale conștiinței pe de altă parte. (T. S. Maxim).

Morala socială ca sens filosofic reunește conduitele regulate, faptele de viață cu semnificația lor, specifică unei societăți date. Morala individuală solicită cunoașterea și încorporarea moralei sociale în structura personalității și a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua și acționa individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centrează în jurul modului cum se dezvoltă în viață standardele interiorizate cu privire la bine și rău; cum se dezvoltă judecata morală; cum se formează deprinderile de autocontrol, necesar în satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorințelor, intereselor, năzuințelor, etc.) ("dicționar de psihologie", U. Schiopu, 1997).

În esenţă, moralitatea înseamnă înţelepciunea de a şti să selectezi situaţiile, să alegi întotdeuna binele, chiar dacă s-ar părea că celelalte alternative de acţiune răspund mai bine şi sunt mai utile dorinţelor şi intereselor proprii.

Morala, ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni în ipostaza lor de subiecţi reali ce se află în interacţiune, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Din această perspectivă ea ne apare ca o formă a conştiinţei sociale, deosebindu-se de celelalte forme prin obiectul reflectat, prin modul în care se realizează reflectarea şi prin efectul reflectării asupra obiectului reflectat.

Viaţa sub forma interacțiuni sociale se desfăşoară la nivel psihic sub trei dimensiuni: sub formă inconştientă, sub formă subconştientă, sub formă conştientă. În stare de conştienţă, ne dăm seama, corelăm, supraveghem, medităm, proiectăm, luăm decizii, acţionăm, evaluăm, reflectăm. Trăirile conştiinţei morale se reflectă în fapte, în conduită.

Conştiinţa morală reflectă modul de raportare la normele, principiile, obiceiurile morale, la faptele proprii şi ale altora. Raportarea se face în plan cognitiv, afectiv, atitudinal, volitiv. Modul de a gândi şi a acţiona moral, de a făptui acte morale ţine de dimensiunea conştientului. La nivelul conştiinţei morale se proiectează actul moral, se evaluează ( prin aprobare şi dezaprobare ).

Prin componenta cognitivă, se asimilează şi se interiorizează reprezentări, noţiuni, idei, teorii. Prin componenta volitivă, se deliberează, se iau decizii. Componenta cognitivă a conştiinţei morale se constituie în timp. Prin instruire ocazională (discuţii cu părinţii, cu alte persoane) sau organizată (în şcoală) se formează reprezentări morale sub influenţa solicitărilor vieţii cotidiene (să ajuţi pe cineva, să fii politicos, să asculţi părinţii etc.). Se învaţă în situaţii concrete, din sfaturile şi recomandările altora, din lecturi, din experiențe văzute. Astfel, se constituie imagini ale faptelor bune şi, prin contrast, ale faptelor rele. Noţiunile morale se elaborează prin abstractizarea şi generalizarea situaţiilor concrete. Din prelucrarea informaţiilor legate de faptele morale rezultă judecăţile şi raţionamentele. Reprezentările, noţiunile, judecăţile şi raţionamentele constituie cunoştinţele morale.