Controlul fiscal

§ 1.Noţiuni generale despre controlul fiscal

Reglementarea puterilor în stat, a aporturilor dintre acestea, organizarea administraţiei au contribuit la apariţia primelor forme de control. Ulterior, evoluţia sistemelor de impunere a diferitelor forme de manifestare a veniturilor şi instituirea unui system regulat de contabilitate va influenţa asupra modalităţilor de organizare a controlului fiscal.

Sistemele fiscale moderne se bazează în mod essential pe regimul declarativ. Acesta presupune că toţi contribuabilii dau dovadă de sinceritate şi de bună credinţă, întocmind declaraţii corecte şi complete, asumându-şi întreaga responsabilitate pentru actele întocmite şi faptele comise. Aceştia trebuie să fie în măsură să justifice elementele declararte cu ocazia controlului exercitat de administraţia fiscală. La rândul său aceasta are dreptul şi obligaţia de a analiza elementele declarate în vederea aşezării şi încasării impozitelor şi să identifice persoanele care se sustrag de la plată. În principiu, administraţiei fiscale îi revine sarcina de a dovedi omisiunile şi inexactităţile din documente şi să motiveze corecţiile pe care le face. În intervalul prevăzut de lege administraţia fiscală corectează lipsurile, omisiunile şi erorile existente, prin mai multe forme de control, care sunt completate între ele.

Noţiunea de control fiscal provine din latinescul ,,contra rolus’’. Controlul fiscal, ca parte a controlului financiar, constituie acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor legate de aşezarea şi încasarea creanţelor fiscale în cadrul termenelor legale. Acesta constituie un mijloc de constatare şi corectare a actelor şi faptelor ilegale de identificare a deficienţelor şi de restabilire a legalităţii prin măsuri coercitive de natură pecuniară, iar în situaţii grave şi privative de libertate.

Controlul fiscal urmăreşte prevenirea, constatarea şi înlăturarea cazurilor de eschivare de la calcularea, evidenţa şi plata sumelor datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi a oricăr alte sume care constituie venituri de natură fiscală, a căror administrare revine Serviciului Fiscal.

În general, noţiunea de control fiscal semnifică una din formele activităţii de conducere exercitate de către stat, iar controlul fiscal, fiind o parte componentă a acesteia, este o formă a controlului de stat exercitat în domeniul impozitării, alături de controlul de stat exercitat în alte domenii, cum ar fi cel bugetar, valutar, concurenţial, ecologic, bancar, vamal etc.

Controlul fiscal îndeplineşte câteva funcţii fundamentale, cu ar fi :

a) De informare

b) De evaluare

c) De recuperare

d) Educaţională

Autorul rus Мальцев В.А. defineşte controlul fiscal ca o totalitate de acţiuni exercitate de organele de administrare fiscală, în scopul verificării cum sunt îndeplinite de către contribuabili obligaţiile fiscale.

Este criticabilă acestă noţiune fiindcă aduce o restrângere în ceea ce priveşte acţiunile organului de administrare fiscală, doar în privinţa obligaţiilor fiscale.

Coform art.214 alin.(1) CF RM, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

Legislaţia românească cât şi doctrina, operează cu noţiunea de inspecţie fiscală. Inspecţia fiscală este o formă a controlului financiar extern, exercitat în temeiul Legii 30/19911 şi a Normelor sale de aplicare cuprinse în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 889/2005. Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, a respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferitelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora.

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice, indifferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege. Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul fiscal competent. Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare1 folosită.

Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării. Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control. La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din

care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.