Desfacerea căsătoriei

Conform prevederilor Codului roman de familie, prin divort se intelege desfacerea casatoriei in timpul vietii sotilor , prin hotarare judecatoreasca, pentru motive temeinice, care fac imposibila continuarea casatoriei pentru sotul care cere desfacerea ei. Tot din definiţia dată divorţului rezultă că acesta nu se poate realiza decât pe cale judecătorească; chiar în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 38 alin. (2) C.fam., când divorţul are la bază acordul soţilor, instanţa de judecată este aceea care l pronunţă, după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale

In redactarea sa initiala textul art. 38 C. fam. Avea cuprinsul urmator:”Casatoria se desface prin moartea unuia dintre soti, prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, sau prin divort”. Ulterior, prin Decretul nr. 779/1966, textul a fost modificat si disjuns in doua aliniate , astfel :”Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre ei “ (alin. 1);”Casatoria se poate desface, in cazuri exceptionale, prin divort” (alin.2).

Este deci de observat ca, spre deosebire de textul initial, care folosea numai denumirea de desfacre casatoriei, textul in vigoare al art. 38 C. fam. Face distinctie intre incetarea divortului prin efectul hotararii judecatoresti si conceptia mixta a divortului prin efectul vointei sotilor sau prin efectul hotararii judecatoresti.

Conceptia divortului prin efectul vointei sotilor. Aceasta conceptie isi are originea in repudium – alungarea sotiei de catre sot, din vechiul drept roman, germanic, ebraic, islamic s.a., expresie elocventa a puterii maritale nelimitate la inceput a barbatului. Cu timpul, pe masura atenuarii puterii maritale, sotia a dobandit si ea dreptul de repudiu, casatoria putand fi astfel desfacuta prin vointa unilaterala a oricaruia din soti , precum si prin consimtamantul mutual al sotilor ( divortium communi consensus).

Conceptia divortului prin efectul hotararii judecatoresti. Conform acestei conceptii , divortul se poate pronunta numai prin hotarare judecatoreasca si numai daca exista motive tremeinice de divort.

In aceasta conceptie, vointa sotilor are doar rolul de a promova divortul, prin actiune sau cerere reconventionala, inhsa nu si rolul de a solutiona desfacerea casatoriei, ca in conceptia precedenta.

Conceptia mixta a divortului prin efectul vointei sotilor sau prin efectul hotararii judecatoresti. Aceasta conceptie ecletica se infatiseaza in doua variante: in varianta sotilor si ca numai prin exeptie, cand sotii nu se inteleg asupra divortului, desfacerea casatoriei are loc prin efectul hotararii judecatoresti ; si in varianta ca regula este desfacerea casatoriei prin efectul hotararii judecatoresti si ca numai prin exceptie, in cazurile anume prevazute de lege, desfacerea casatoriei poate avea loc prin efectul vointei sotilor.

Conceptia divortului-sanctiune. Conform acestei conceptii restrictive, divortul este o sanctiune pentru culpa , pe care, la cererea sotului innocent instanta o pronunta impotriva sotului vinovat, fata de consortul sau, de neindeplinire a unor indatoriri casatoresti, iar cand ambii soti se afla in culpa, divortul se pronunta din vina amandurora.

Conceptia divortului-remediu.In aceasta conceptie larga , divortul este o solutie, un remediu menit sa puna capat vietii in comun a sotilor, devenita cu neputinta de continuat, fie din motive imputabile sotilor, fie din motive neimputabile acestora; insa , indifferent de natural or subiectiva sau obiectiva, pentru a putea duce la desfacrea casatoriei, motivele trebuie sa fie serioase si sa constitutie cauza vatamarii relatiilor dintre soti.

Conceptia mixta a divortului sanctiune-remediu sau remediu-sanctiune. Tot din definiţia dată divorţului rezultă că acesta nu se poate realiza decât pe cale judecătorească; chiar în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 38 alin. (2) C.fam., când divorţul are la bază acordul soţilor, instanţa de judecată este aceea care l pronunţă, după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale

Potrivit dispoziţiilor art. 38 C.fam., „Instanţa judecătorească poate desface căsă¬toria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Interpretarea logică şi gramaticală a art. 38 alin. (1) C.fam., în care între sintag¬mele „raporturile dintre soţi sunt grav vătămate” şi „continuarea căsătoriei nu mai este posibilă” a fost inserată conjuncţia coordonatoare copulativă „şi”, conduce la concluzia că ambele situaţii au fost avute în vedere şi trebuie îndeplinite pentru pronun¬ţarea divorţului.

Sintetizând, aşa cum s a exprimat deja în literatura de specialitate, pentru desfa¬cerea căsătoriei prin divorţ este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor „motive temeinice”, pe care instanţa de judecată este chemată a le aprecia cu atenţie, funcţie de situaţia de fapt concretă, dedusă judecăţii; vătămarea gravă a relaţiilor de căsătorie, urmare tocmai a acelor „motive temeinice” şi, în final, imposibilitatea continuării căsătoriei.

Aşa fiind, rezultă că sistemul sau concepţia mixtă a divorţului a fost avută în vedere de legiuitor la formularea art. 38 alin. (1) C.fam., fiindcă desfacerea căsăto¬riei se dispune atunci când ea nu mai poate continua şi, deci, divorţul apare ca remediu, dar, cel mai adesea, această situaţie se datorează culpei fie a unuia dintre soţi, fie a amândurora.

Alineatul al doilea al art. 38 C.fam. vine să reglementeze posibilitatea desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor. Fără a face la acest moment al expunerii o analiză detaliată a textului, interesându ne doar concepţia care justifică acest gen de divorţ, precizăm doar că, pentru pronunţarea divorţului prin acordul soţilor, se cer a fi întrunite, cumulativ, două condiţii:

a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei;