Dreptul Indian

Civilizatia babiloniana a fost in India intrucat aceasta s-a extins spre Orient. Aici, confluentele popoarelor eterogene, impartite in arieni si nearieni, isi gaseste propriul echilbru intr-un sistem social ce separe clar cele doua grupuri, impaetindu-le intr-un sistem complex de caste. Aceasta confluenta desemneaza o fuziune si nu o confuziune. De aici deriva rigiditatea ce influenteaza structura dreptului brahmanic.

Acestui drept, tratat pe scurt, i se suprapune de-a lungul timpului alte doua sisteme juridice si anume: sistemul islamic, sistemul anglo-saxon. Ar fi deci suficienta referirea, foarte pe scurt la dreptul brahmanic, pentru a se putea trece apoi la analiza influentelor exercitate de celelalte doua asupra acestuia.

Impartirea pe caste conditioneaza dreptul Indiei antice. Casta cea mai elevanta, arma a brahmanilor, ii este superioara aceluiasi rege. Dreptul brahmanic, se va dezvolta in sensul unei laicitari progressive, astfel incat raportul dintre brahmani si rege ( dintre religie si stat), se va sfarsi prin inversare. Dar mai multe dintre normele castelor antice au supravietuit pana in ziua de astazi, mai ales in spatiul normelor referitoare la casatorie si la filiatie, mai ales intre caste: Tratatul de la Gantama, de exemplu, enumera 28 de caste mixte, rezultate din aceste casatorii.

Normal ca abrogarea normelor traditionale prin intermediul normelor moderne nu a fost suficienta pentru a desfiinta castele, ele constituie o problema sociala nerezolvata, chiar si asa, cu toate acestea, in comparatie cu dreptul islamic, dreptul Indian reflecta o teologie mai flexibila: era, de fapt, admis imprumutul cu dobanda, pentru ca aceasta nu depasea 15% pe an, si era legala succesiunea copiilor, atat baietii, cat si fetele. Insa, intra in sfera a ceea ce a stat minim penal ca raport intre caste sa-si dezvaluie complet duritatea.

Cei impuri in sensul ca nu aveau casta (sudra), erau expusi la pedepse dure si disproportionale. Astfel, in cazul in care un sudra, lovea o casta superioara, i se amputa membrul cu care a lovit. Insa, daca oaspetele trebuia sa munceasca pentru a-si rascumpara ospitalitatea. O serie de norme, erau privitoare la impedicarea acestora de a iesi din ingnoranta, adica sa cunoasca scrierile. Astfel, daca se descoprerea un sudra ce asculta recitarea vedei, urechile ii erau umplute cu plumb topit, daca putea sa recite, i se taia limba, daca stia pe de rost acesta era sfasiat. Apoi, conform castei superioare a brahmanilor, nu exista nicio aparare juridica pentru sudra, astfel la brahmani ii puteau figure nevatamati.

Opus sudrei, in realitate casta brahmanilor se bucura de privilegii speciale: astfel, cine acuza un Brahman, era asigurat de aceeasi fapta, si daca primea acuzatia se dovedea a fi nefondata, acesta era gasit de doua ori vinovat. Cine gasea o comoara trebuia s ail anunta pe acest de acest lucru, pe rege, cu exceptia brahmanilor. Importanta descoperirii comorii nu l-a subapreciat in societatile care acumulau bogatiile, mai ales sub forma de metale sau prietre pretioase si care nu cunosc sistemul bancar, motiv pentru care bunurile erau date tertilor sau ascunse. Acest aspect, explica de ce drepturile arhaice mai evaluate, ca cel brahmanic sau roman, prevedeau reguli precise in cazul descoperirii de comori si referitor la aceea a depozitarii lor.

Dreptul brahmanic se formeaza si evolueaza intre 100 i.Hr. si 1100 d.Hr la sfarsitul acestei epoci, de fapt, expansiunile musulmane, ataca India, si astfel, introduce in nou cod juridic ce imparte suprapunandu-se si in parte mergand in parallel cu dreptul preexistent, participa la stagnarea evolutiei, daca nu chiar distrugand-o.

Mayene, spunea despre dreptul hindus, ca are cel mai vechi arbore geneologic din toate sistemele juridice cunoascute si nici astazi nu da semne de decreptitudine. In timpul nostru, guverneaza rase ce vin de la Kashuir la Capul Comoin si care nu au in comun altceva decat supunerea fata de acel drept.

De fapt, dreptul original a supravietuit chiar si dup ace, la sfarsitul anului 1600, societatea Indiilor Orientale a inceput sa aplice dreptul englez, ca alternaiva sau in paralel cu cele doua sisteme juridice deja in vigoare. Terminologia folosita in textile fundamentale ale dreptului brahmaic isi trage seva din originea religioasa a traditiilor. Notiunea de drept este exprimata prin termenii DHARMA si VYAVAHARA. Astfel, despre primul termen sunt indicate cinci semnificatii.

In primul rand termenul de DHARMA semnifica religia, care e o categorie a ideologiei; in al doilea rand, semnifica virtute (opusa pacatului sau viciului), care e o categorie a eticii; in al treilea rand semnifica dreptul care este o categorie a jurisprudentei, iar in al cincelea rand semnifica datorie.