Drepturile și Obligațiile Ecologice ale Cetățenilor

Pentru un mediu sănătos de viaţă atât persoanele fizice cât şi cele juridice au o multitudine de drepturi cât şi obligaţii în domeniul protecţiei mediului natural şi folosirii raţionale a resurselor natural. Aceste drepturi şi obligaţii rees din valoarea supremă protejată de dreptul ecologic, şi anume totalitatea obiectelor, fenomenelor, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.

Potrivit doctrinii juridice dreptul – poate fi definit ca un ansamblu de reguli de conduită generale şi obligatorii, adoptate şi asigurate (garantate) de stat, reguli al căror scop îl constituie organizarea şi disciplinarea activităţii sociale.

Funcţiile dreptului sunt umătoarele având ca scop disciplinarea societăţii umane.

Acest scop este slujit de o serie de funcţii şi anume:

1.Funcţia de instituţionalizare a organizării social – politice – dreptul reglementat pentru organizarea autorităţiilor publice ale statului.

2. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii.

3. Funţia de conducere a societăţii.

4. Funcţia normativă a dreptului derivă din necesitatea subordonării acţiunilor individuale faţă

de conduita tip prescrisă de normele juridice.

5. Funcţia informativă – reflectând realitatea, în normele juridice se acumulează cunoştinţe

despre viaţă multilaterală a societăţii.

6. Funcţia educativă.

Deci putem spune că pentru dreptul ecologic aceste funcţii ale dreptului sunt foarte important, deoarece pentru a proteja, a menţine totalitatea resurselor naturale existente şi a le reginera este nevoie de o multitudine de norme juridice edictate de stat care să ajute la protecţia mediului natural şi la folosirea raţională a resurselor naturale. Aceste funcţii ale dreptului din doctrina juridică sunt folosite de legiitorul nostru pentru a avea o bază legală, pentru a oferi atât drepturi persoanelor fizici şi juridice cât şi o multitudine de obligaţii pentru a menţine şi a proteja mediul de diferite intervenţii antropice dăunătoare.

Aceste drepturi şi obligaţii sunt incluse în diferite acte normative, locul de bază îl ocupă Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994 , care în art. 37 prevede „Dreptul la un mediu înconjurător sănătos”. Precum că fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.

Statul garantează fiecărui om accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.

Persoanele fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii şi avutului unei persoane ca urmare a unor contravenţii ecologice.

Legislaţia ecologică în domeniul precizează că persoanele fizice cât şi cele juridice au umătoarele drepturi care sunt recunoascute unanim, acestea fiind:

a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;

b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;

c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;

d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de a participa la efectuarea expertizei obşteşti;

e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;

f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;

g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;

h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;

i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului.

Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind datori:

a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;

b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;