Femeia în penitenciar

1. Introducere

Motivul care m-a determinat să aleg această temă este pentru a dobândi cunoștințe în ceea ce privesc regulile din penitenciarele românești, dar și a-mi satisfice curiozitatea despre situația femeilor din închisori, o categorie de persoane ce au un regim penitenciar diferit de cel al bărbaților.

Prin construcția lor, femeile sunt mult mai sensibile decât bărbații, ele resimt diferit detenția, mai ales când acestea sunt mame ș au copii minori lăsați în grija altora. De exemplu încarcerarea femeii are consecințe mai mari, mai ales când acestea se ocupă de îngrijirea casei și a copiilor.

Penitenciarele sunt organizate astfel încât condamnatul care își exercită pedeapsa să devină un element de ordine util societății în momentul eliberării.

Categoria persoanelor de sex feminin ocupă un loc special, deoarece criminalitatea în rândul femeilor este mult mai redusă în comparație cu cea a bărbaților, și anume într-un procent de 8-10%. Femeile comit, de regulă, infracțiuni mai puțin grave, la acestea predominând infracțiunile de furt, încălcarea normelor de conviețuire socială, calomnie, etc. Fără îndoială că infracțiunile contra vieții sau integrității corporale comise de femei există, doar că numărul lor este mult mai mic în comparație cu cel al bărbaților.

Femeile private de libertate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei sau în secții separate în celelalte penitenciare, oferindu-li-se condiții pentru menținerea unei stări de sănătate și igienă specifice acestei categorii. Ele trebuie să respecte aceleași obligații și interdicții ca și bărbații privind deținerea, ordinea și disciplina. Ele beneficiază de aceleași drepturi ca și bărbații, cu mențiunea că există anumite drepturi specifice acestui sex: lipsirea de efort fizic în perioada pre și postnatală. S-a constatat că femeile, spre deosebire de bărbații deținuți, sunt mai puțin violente și percep mai bine programele educative.

În România, funcționează penitenciarul de Femei Târgșor - județul Prahova, datează din 1954 și este destinat doar femeilor deținute.

2. Drepturile, obligațiile și sancțiunile aplicabile femeilor în penitenciar

Drepturile condamnatelor, ca și obligațiile acestora, nu pot fi confundate cu drepturile cetățenilor liberi. Drepturile deținutelor privesc unele aspecte ale relațiilor acestora cu personalul penitenciarului (ex: dreptul la hrană), cu familia (dreptul la corespondență) ori au legătură cu respectarea demnității condamnatei.

Drepturile condamnatelor se nasc din momentul intrării în penitenciar, se mențin pe durata executării pedepsei privative de libertate și se sting odată cu momentul eliberării definitive. Drepturile condamnatelor care au născut ori au copii în îngrijire pe timpul detenției sunt strâns legate de drepturile fundamentale conferite de Constituție cetățenilor liberi, avându-se în vedere ca cei născuți în aceste condiții nu trebuie să suporte nici măcar teoretic vreo suferință, ei având statutul cetățenilor liberi, dar care sunt ocrotiți de o mama ce are de executat o pedeapsă penală, în același timp cu evoluția primului an de viață al copilului. O astfel de mama se va bucura de ocrotirea Constituției, mama și copilul având drepturi care ignoră statutul de condamnat. De cele mai multe ori, prevalează nevoia de ocrotire a mamei și copilului fată de necesitatea de executare a pedepsei, mai ales atunci când pericolul social al faptei comise, permite executarea pedepsei în libertate ori suspendarea pe un termen rezonabil a pedepsei, pentru creșterea copilului ori încredințarea acestuia unei persoane din familie sau unei instituții specializate.

Drepturile condamnatelor pe timpul executării pedepsei sunt acordate prin lege, iar, pe de altă parte, ele sunt garantate, în exercitarea lor, prin faptul că personalul din penitenciare este obligat să le respecte și să le asigure exercitarea acestor drepturi. Statutul personalului de penitenciare prevede în mod expres obligația de a executa controale, de a supraveghea și percheziționa numai de către persoane de același sex, aceasta prevedere venind să acopere necesitatea de decență a femeilor gardian, dar și a celor care sunt condamnate. Nerespectarea unor astfel de prevederi ar putea fi considerate rele tratamente ori tratament înjositor și degradant, pentru că în definiția unui astfel de tratament intră ideea evaluării persoanei în proprii săi ochi. În anumite condiții, atitudinile, expresiile, avansurile, acțiunile bărbaților pot fi interpretate ca agresiuni sexuale, fiind incriminate de lege. În condițiile penitenciarului, când condamnații se află sub puterea unui mandat, posibilitatea personalului de a agresa sexual persoanele condamnate este mai mare, chiar ferite de teama de a fi descoperite și pedepsite, mai ales când acestea se produc în locuri unde au acces doar supraveghetorii și condamnații scoși special din camere pentru materializarea unor astfel de intenții. În rezolvarea acestei probleme se permit ieșirea din penitenciar, învoirile, concediul penitenciar și vizitele intime. In art. 43 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor Legii 275/2006 sunt inserate următoarele: „persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizita intimă, cu durata de 2 ore. Prin excepție, frecvența vizitei intime poate fi lunară, pentru primul an după încheierea căsătoriei, în cazul persoanelor care s-au căsătorit în penitenciar cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 45 din prezentul Regulament”.