Cuprins
- 1. NOTIUNEA FORMĂRII PROFESIONALE
- 2. FAZELE FORMĂRII PROFESIONALE
- 3. Formarea profesională – institutie juridică complexă
- 4. Reglementarea si obiectivele principale ale formării profesionale
- 5. Obiectivele principale ale formării profesionale.
- 6. SISTEMUL DE FORMARE PROFESIONALĂ
- 7. FORMAREA PROFESIONALĂ A ADULTILOR
- 8. Formarea profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
- 9. Formarea profesională a salariatilor
- 10. Contracte speciale de formare profesională
- 11. Contractul de ucenicie la locul de muncă
- 12. Concediile pentru formare profesională
- 13. Studiu de caz
- 14. Concluzii
- 15. Bibliografie
Extras din referat
FORMAREA PROFESIONALĂ
1. NOTIUNEA FORMĂRII PROFESIONALE
Într-un prim înteles, formarea profesională reprezintă activitatea desfăsurată de o persoană înainte de încadrarea sa în muncă, având drept scop dobândirea cunostintelor de cultură generală si de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii. În acest sens, formarea profesională este echivalentă cu calificarea profesională.
Potrivit art. 81 alin (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel national pe anii 2007-2010 s-a prevăzut că ”părtile înteleg”:
a) prin termenul de formare profesională, orice procedură prin care un salariat dobândeste o calificare atestată printr-un certificat sau diplomă, eliberate conform legii;
b) prin termenul de formare profesională continuă – activitatea ce asigură dezvoltarea competentelor profesionale initiale ori dobândirea de noi competente.
De precizat este ca termenul de ”formare” tinde să înlocuiască pe cel de ”învătământ” sau ”educatie”. Notiunea de formare face referire la ansamblul cunostintelor generale, tehnice si practice, legate de exercitarea unei meserii, dar si la comportamente si atitudini care permit integrarea într-o profesie si în ansamblul activitătilor sociale.
2. FAZELE FORMĂRII PROFESIONALE
Formarea profesională este un proces care are două etape: prima se deruleaza în timpul scolarizării, în cadrul sistemului national de învătământ, potrivit prevederilor legii învătământului nr. 84/1995 , iar cea de-a doua are loc în timpul activitătii profesionale. Cea de-a doua etapă, reglementată de legislatia muncii, prezintă o importantă deosebită în conditiile actuale, când procesele tehnologice si stiintifice cunosc o dezvoltare accentuată, ceea ce are ca efect si necesitatea perfectionării, recalificării si adaptării salariatilor la noile conditii de muncă.
3. Formarea profesională – institutie juridică complexă
Formarea profesională este reglementată prin mai multe ramuri de drept si anume: dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul civil, dreptul muncii. Astfel:
- dreptul administrativ, reglementează înfiintarea, organizarea si functionarea unitătilor de învătămînt si formare profesională;
- dreptul fiscal, reglementează constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor bănesti necesare functionării acestor unităti;
- dreptul civil, reglementează raporturile dintre formatori si cei ce se formează, în special în cazul unitătilor de învătământ private, precum si răspunderea absolventilor pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin conventia de scolarizare, etc.
Dacă raporturile juridice pivind formarea profesională sunt, în principiu, conexe raporturilor juridice de muncă, cele privind formarea continuă sunt, incluse în aceste raporturi.
4. Reglementarea si obiectivele principale ale formării profesionale
Potrivit dispozitiilor constitutionale din art. 32, dreptul la învătătură este asigurat prin învătământul general obligatoriu, prin învătământul liceal si prin cel profesional, prin învătământul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
Dreptul la invătătură se află într-o strânsă legătură cu exercitarea unui alt drept fundamental, şi anume dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, presta¬rea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
Datorită importanţei sale deosebite, organizarea generală a învăţământului precum şi regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică.
Reglementarea formării profesionale. În ceea ce priveşte formarea profesională generală, actul normativ de bază îl constituie Legea Învătământului nr. 84/1995.
Într-adevăr, finalitatea esenţială a învăţământului este pregătirea pentru muncă şi viaţă. Studiile reprezintă una din condiţiile principale pentru încadrarea în muncă, pentru menţinerea În funcţie şi promovarea în muncă. Cadrul special, însă, al formării profesionale este stabilit de Codul muncii (art. 188-¬213) şi de Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adultilor. În aplicarea prevederilor acestei ordonanţe au fost emise Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 522/2003.
Alte acte normative referitoare la formarea profesională sunt:
- Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării fortei de muncă;
- Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;
- Legea nr. 376/2004 privind bursele private;
- Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă ;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Formarea Profesionala.doc