Cuprins
- 1. FORMAREA PROFESIONALĂ
- 1.1 Definirea conceptului de formare profesional 3
- 2. MODALITĂȚI DE FORMARE PROFESIONALĂ
- 2.1 Pregătirea profesională a salariaților 4
- 2.2 Formarea profesioală individuală 5
- 2.3 Cheltuielile legate de formarea profesională 6
- 3. CONCEDII PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ 8
- 3.1 Concediul fără plată 9
- 3.2 Concediul cu plată pentru formare profesională 9
- 4. BIBLIOGRAFIE 10
Extras din referat
1. FORMAREA PROFESIONALĂ
1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE FORMARE PROFESIONALĂ
Formarea profesională este activitate desfăşurată de o persoană înainte de încadrarea sa în muncă, cu scopul de a dobândi cunoştinţe de cultură generală şi de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii. Formarea profesională este privită ca un proces continuu, care este determinat obiectiv de progresul societăţii, de dezvoltarea neîntreruptă a ştiiţei şi tehnicii moderne.
“ Formarea profesională este definită ca pregătirea sistematică a persoanelor în vederea creşterii capacităţilor de a-şi asuma funcţii sociale pe piaţa muncii, în alţi termeni ea înglobează orice gamă de activităţi de educaţie şi dobândire de calificări.”
În domeniul formării profesională sunt utilizaţi o serie de termini precum: educaţie permanentă, formare iniţială şi formare continuă, formare profesională a căror definire trebuie fundamentată. Astfel, Institutul Român de Standardizare a elaborate Proiectul de Standard Naţional în domeniul formării profesionale, potrivit căruia:
- Educaţia profesională este un concept potrivit căruia educaţia este privită ca un proces pe termen lung, care începe la naştere şi continuă toată viaţa.
- Formarea profesională este componentă a educaţiei permanente care vizează participarea unei personae la activităţi de formare profesonală pe toată durata vieţii. Este alcătuită din formarea iniţială şi continuă.
- Formarea iniţială reprezintă formarea profesionaă realizată de o persoană în perioada şcolarităţii ca elev, ucenic sau student.
- Formarea continuă, este acea formare profesională realizată de o persoană după închiderea formării iniţiale, deci după intrarea sa în viaţa activă. Are ca scop adaptarea persoanei la schimbările tehnologiilor şi ale condiţiilor de muncă, favorizarea promovării sociale prin accesul la diferite niveluri de cultură şi calificare profesională şi contribuie la dezvoltarea culturală, economică şi socială.
2. MODALITĂŢI DE FORMARE PROFESIONALĂ
2.1 PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A SALARIAȚILOR
“ Conform art. 189 din Codul Muncii, se realizează prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către servicii de formare profesională din ţară sau străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practică şi specializare în ţară şi străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individuală;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat”
Art. 190 din Codul muncii stabileşte pentru angajator obligaţia de a asigura salariaţilor accesul periodic la formare profesională fie prin iniţiativa şi susţinerea financiară a salariatului de a urma un program de formare profesională, fie prin acordul pe care îl dă la solicitarea angajatului de a urma, într-o anumită parte a timpului de muncă, un asemenea program.
Formarea profesională se realizează pe niveluri de pregătire şi specialităţi, ţinând cont de nevoile angajatorilor, de cerinţele posturilor pe care aceştia le ocupă şi de posibilităţile de promovare sau de încadrare în muncă.
Participanţii la programele de formare profesională nu pot fi obligaţi să participe la alte activităţi decât cele prevăzute în programa de pregătire. Furnizorii de formare profesională care organizează programe finalizate cu certificate de calificare recunoscute la nivel naţional încheie contracte de formare profesională cu participanţii la aceste programe. Contractele de formare profesională se înregistrează la comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesională județene, respective a municipiului București, denumite comisii de autorizare.
Bibliografie
Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca – Dreptul Muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004
Eufemia Vieriu şi Dumitru Vieriu – Dreptul Muncii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010
Valeriu Zanfir – Codul Muncii comentat, Editura Tribuna Economică, București, 2004
Preview document
Conținut arhivă zip
- Formarea Profesionala.doc