Formele Contravenției

1. Formele contravenției

Prin forme ale contravenției se au în vedere formele pe care contravenția le poate îmbrăca, în ceea ce privește latura sa obiectivă, în raport cu etapele de desfășurare a activității contravenționale.

Pentru a analiza formele activității contravenționale, este necesar să specificăm că caracteristic contravenției intenționate este faptul că aceasta se poate desfășura nu numai în forma ei consumată, ea avînd tendința de a îmbrăca diferite forme, în dependență de momentul în care se află sau s-a oprit desfășurarea contravenției.

Formele activității contravenționale sunt următoarele: actele preparatorii, tentativa, fapta consumată și fapta epuizată. Așadar, fiecare fază a desfășurării activității contravenționale intenționate va determina o formă a contravenției, care va reprezenta nu altceva decît o variantă a acesteia.

Dacă activitatea de săvîrșire a unei contravenții a fost dusă numai pînă la o anumită etapă, va exista o formă imperfectă a acesteia, acestea fiind faptele preparatorii și tentativa. Și din contra, dacă se vor produce urmările cerute de lege, vom fi în prezența unei forme perfecte a faptei, iar dacă urmările vor avea o prelungire în timp, vom avea o formă mai mult ca perfectă, epuizarea. Includerea formelor, atît a celor perfecte, cît și a celor imperfecte în Codul Contravențional, devin contravenții în adevăratului sens al cuvîntului. Diferența va exista doar din punct de vedere al pericolului social pe care acestea îl prezintă.

1.1 Actele preparatorii

În principiu, orice contravenție, pentru a fi comisă în condiții optime, presupune o pregătire prealabilă, care poate consta în diferite activități, în funcție de natura și împrejurările în care se săvîrșește contravenția. Caracteristic pentru actele preparatorii este faptul că ele intervin înainte de săvîrșirea propriu-zisă a contravenției și au scopul de a asigura buna desfășurare a acesteia.

Astfel, actele preparatorii sunt acele acte care constau în procurarea sau adap¬tarea mijloacelor ori instrumentelor de comitere a contravenţiei, ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. Ele trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii: să aibă o existenţă obiectivă, să se materializeze într-o manifestare capabilă să creeze condiţii favorabile executării acţiunii ilicite; activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie; activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al contra¬venţiei proiectate sau să nu constituie un început de executare a acesteia.

Putem face o tangență a legislației penale, care, în art. 26 CP incriminează actele de pregatire a infracțiunii, cu Codul Contravențional, în care nu se conțin prevederi referitoare la această formă a contravenției. Aceasta datorită faptului că pregătirea pentru contravenție nu prezintă un pericol social care ar justifica sancționarea faptelor date, un argument în plus fiind și faptul, că deși legislația penală incriminează pregătirea de infracțiune, la individualizarea pedepsei, în cazul în care s-a săvîrșit pregătirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, datorită pericolului social redus, pedeapsă pentru aceste fapte nu se aplică.

1.2 Tentativa

În evoluția progresivă a procesului de săvîrșire a unei contravenții, tentativa se încadrează între etapa actelor preparatorii și etapa contravenției consumate, reprezentînd o încercare de săvîrșire a acesteia. În această ipoteză, făptuitorul săvîrșește acte îndreptate spre consumarea contravenției, dar nu le finalizează prin producerea urmării prejudiciabile.

Tentativa de contravenţie este acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit spre comiterea unei contravenţii dacă, din cauze in-dependente de voinţa făptuitorului, aceasta nu s-a realizat prin producerea rezultatului contravenţional. Este specific faptul că rezultatul nu coincide cu intenția. Acest fapt și stă la baza definirii tentativei ca o formă imperfectă, dar care nu face imposibilă incriminarea ei, pe motiv că legiuitorul trebuie să asigure protejarea anticipată a valorilor social-fundamentale.

Caracteristic tentativei de săvîrșire a unei contravenții sunt următoarele trei semne: acţiunile făptuitorului sunt îndreptate nemijlocit spre comiterea contravenţiei concrete; făptuitorul nu duce contravenţia până la capăt şi fapta lui rămâne ne¬terminată; făptuitorul nu şi-a realizat rezultatul contravenţional .