Identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare

Pentru obținerea unui portret robot cât mai fidel, în descrierea sistematică a trăsăturilor fizice ale unei persoane în vederea identificării acesteia, este necesar a se respecta urmatoarele reguli fundamentale:

a. descrierea trăsăturilor fizice ale persoanei să fie sistematică și amănunțită;

b. se descriu două categorii de trăsături, anatomice și funcționale;

c. se studiază atât variații morfologice cât și fenomene patologice (anatomice sau funcționale);

d. se acordă o mare importanță trăsăturilor feței care se fixează din două poziții determinante, din plan frontal și din profil;

e. se va acorda o importanță deosebită folosirii unei terminologii unitare, precise;

f. diferite părți ale corpului se caracterizează după mărime, formă, poziție, iar unele dintre ele și după culoare;

g. semnalmentele prezintă și anumite trepte în care se exprimă caracterul pregnant al acestora;

h. în completarea caracteristicilor corpului, pentru identificarea persoanei după semnalmente se folosesc și caracteristicile îmbrăcămintei.

DESCRIEREA SEMNALMENTELOR ANATOMICE (TRĂSĂTURILE STATICE)

Trăsăturile anatomice se pot observa indiferent dacă corpul este în mișcare sau în repaos, vizând elementele caracteristice privind statura, constituția fizică, aspectul general al persoanei, forma capului și a feței, etc. În mod convențional, în aceste semnalmente se includ și sexul și vârsta.

1. SEXUL este apreciat prin observare directă, luând în seamă elementele ce diferențiază bărbații de femei. Când observarea și reținerea semnalmentelor se face cu persoana de față, în caz de dubii se poate proceda la determinarea medico-legală a sexului.

2. VÂRSTA se apreciază cu o anumită probabilitate, întrucât pot fi prezenți o serie de factori care să modifice corelația dintre vârsta biologică și cea aparentă. Dintre acești factori menționăm tipul constituțional, starea generală a organismului persoanei, condițiile de viață și de muncă, bucuriile și suferințele persoanei.

Etapele fiziologice ale vârstei sunt apreciate în practica medico-legală, astfel:

-viața intrauterină - până la nastere

-copilăria - până la 14 ani,

-tinerețea - între 14 și 30 de ani,

-maturitatea - între 30 și 60 de ani,

-bătrânețea - peste 60 de ani.

Pentru că aprecierea vârstei este extrem de relativă, în practică se admit toleranțe, în special pentru ultimele trei etape fiziologice, în ordinea 3, 5, respectiv 10 ani.

3. STATURA poate fi apreciată în trei gradații: scundă, mijlocie, înaltă.

În cazul bărbaților adulți se consideră scunzi cei a căror înălțime este cuprinsă între 1,60 și 1,74 m și înalți cei a căror înălțime depășește 1,74 m. Pentru caracterizarea taliei femeilor, aceste limite se micșorează cu 5 cm.

La aprecierea înalțimii se au în vedere prezența pălăriilor, căciulilor, coafura, tocurile încălțămintei care se scad pentru a se putea aprecia înălțimea reală. La înălțime putem întâlni și limite extreme - foarte înalt (gigantism) și foarte scund (nanism).

4. CONSTITUȚIA FIZICĂ (CORPOLENȚA) se determină după sistemul osos (scheletul), muscular și adipos. După primii doi factori distingem oameni robuști (solizi), mijlocii (atletici) și slabi (uscățivi), iar după al treilea factor persoane slabe, mijlocii și grase.

5. ASPECTUL GENERAL (ȚINUTA) unei persoane poate fi apreciat ca sportiv, elegant, greoi, atletic sau legat de o anumită profesie: marinar, balerin, ofițer, etc.