Judecarea Cauzei Contravenționale în Instanță

I. Aspecte generale privind judecarea cauzei contravenţionale în instanță

1.1 Principiile judecării cauzelor contravenţionale în instanţă

Constituţia consfinţeşte faptul că "Republica Moldova este un stat de drept, democratic...", iar într-un stat bazat pe drept instanţei judecătoreşti îi revine locul şi rolul de frunte în sistemul autorităţilor competente să examineze cauzele contravenţionale.

În atare situaţie, instanţelor judecătoreşti le revine rolul principal în elaborarea şi aplicarea prevederilor contravenţionale, deoarece actorul cel mai important al operei de interpretare a legii contravenţionale este judecătorul, care prin atribuţiile exercitate face dreptul o parte integrală din viaţa juridică a societăţii. Aşa cum spunea Aristotel, "judecătorul este dreptul care trăieşte".

Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

În toate instanţele judecătoreşti şedinţele sînt publice. Accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţă cînd, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei. În procesul în care un minor este victimă sau martor, instanţa de judecată va asculta declaraţiile acestuia într-o şedinţă închisă. Judecarea cauzei în şedinţa închisă a instanţei trebuie argumentată şi efectuată cu respectarea tuturor regulilor procedurii judiciare. În toate cazurile, hotărîrile instanţei de judecată se pronunţă în şedinţă publică.

Instanţa trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele, să asculte explicaţiile părţilor şi intervenienţilor, depoziţiile martorilor, concluziile expertului, consultaţiile şi explicaţiile specialistului, să ia cunoştinţă de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio şi să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanţelor constatate şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de judecată.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei. Instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii.

Cauza contravenţională se judecă în complet format dintr-un singur judecător care se pronunţă asupra fondului cauzei prin decizie. Judecarea cauzei în şedinţă judiciară va fi argumentată şi efectuată cu respectarea tuturor regulilor de procedură judiciară.

1.2 Acţiunile preliminare. Termenul de judecare a cauzei contravenţionale

În termen de 3 zile de la data depunerii şi înregistrarii cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul verifică competenţa şi, după caz:

• dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie;

• fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor participanţi la şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare.

Competența, ca instituiție a dreptului contravențional poate fi definită drept o însușire pe care o posedă o anumită cauză contravențională de a fi soluționată de un anumit organ în funcție de atribuțiile acestuia, de obiectul cazului contravențional ce urmează să fie examinat și de raza teritorială a respectivului organ. În funcție de aceste criterii se disting următoarele forme: Competența funcțională, Competența materială și Competența teritorială.

Competența funcțională determină categoriile de activități pe care le desfășoară un anumit organ. De exemplu, Curtea de Apel este unica instanță competentă să examineze recursul împotriva hotărîrilor instanțelor judecătorești asupra cazurilor contravenționale.

Competența materială determină competența unui anumit organ în funcție de obiectul cauzelor contravenționale ce urmează a fi examinate, avîndu-se în vedere în această demarcație natura și gravitatea contravenției. Sub acest aspect, legiuitorul a repartizat această competență autorităților prevăzute la art.393 Cod Contravențional respectiv instanţa de judecată, procurorul, comisia administrativă, agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400–4232).

Competența teritorială distribuie cauzele contravenționale între organelle competente să examineze cazurile contravenționale de același grad, avînd la bază criteriul teritorial. În funcție de organizarea administrativ-teritorială există mai multe circumscripții în limitele cărora își desfășoară actvitatea fiecare organ abilitat să examineze cazurile contravenționale. Fiecare dintre formele competenței reprezintă în egală măsură criterii imperative privind examinarea cazului contravențional. Examinarea contrar competenței imediat duce la anularea hotărîrii.