Moneda Euro

În anul 1951, ţările vest-europene (Germania, Belgia, Franţa, Italia, Luxembug și Olanda) au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Cărbunele şi oţelul erau resursele strategice cele mai importante la acel momentul, iar Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului a cerut fondatorilor săi să îşi autorizeze atribuţiile pentru aceste resurse unei autorităţi independente.

În anul 1957, cele şase ţări vest-europene, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Germania au semnat Tratatul de la Roma, creând prin acesta Comunitatea Economică Europeană. Comunitatea Economică Europeană a fost creată pentru reducerea barierilor comerciale, eficientizării politicilor economice, coordonării politicilor în domeniul agriculturii şi transporturilor, îndepărtând măsurile care restrângeau libera competiţie şi promovării mobilităţii forţei de muncă şi capitalului între ţările membre .

În anul 1957, se semnează Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energie Atomice, care avea drept obiectiv reglementarea utilizării energiei atomice în scopuri pașnice și coordonarea la nivel european a programelor de cercetare.

Integrarea politică s-a întărit în anul 1967, când Tratatul de fuziune a combinat Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, formând un acord mai larg şi mai puternic cunoscut sub numele de Comunitatea Europeană .

La sfârşitul anilor 60, după eşecului acordului de la Bretton Woods prin care monedele erau legate de dolarul american şi le era permisă fluctuaţia în limita unui procent deasupra sau sub valorile prestabilite, apar discuţi privind colaborarea politică şi economică europeană. Fluctuaţiile extreme ale ratei de schimb distorsionează preţurile de pe piaţă, provoacă numeroase confuzii în rândul consumatorilor, împiedică dezvoltarea comerţului internaţional şi îngreunează investițiile.

Semnele de slăbiciune ale acordului erau din ce în ce mai vizibile. Marca germană şi francul francez s-au devalorizat ameninţând astfel stabilitatea celorlalte monede europene. Astfel, în luna decembrie a anului 1969, primului ministru luxemburghez, Pierre Werner i s-a solicitat să redacteze un raport la nivel înalt al Comunităţii Europene consacrat creării unei uniuni monetare complete între economiile europene. Raportul Werner a fost dat publicităţii în anul 1970 folosind pentru prima dată termenul Uniune Economică şi Monetară. Acest raport nu numai că afirma necesitatea unei cooperări monetare, dar a mai sugerat în mod explicit faptul că este posibilă crearea unei monede unice europene .

Pe fondul căderii Sistemului Monetar Internaţional de la Bretton Woods şi a primei crize a petrolului, dezideratul Uniunii Economice şi Monetare Europene a devenit însă incert, până în momentul în care efortul conjugat al Franţei şi Germaniei s-a terminat cu crearea Sistemului Monetar European în anul 1979.

Cei mai importanţi paşi care au precedat apariţia monedei unice europene, euro, au fost crearea Sistemului Monetar European (1979), semnarea Actului Unic European (1986) şi Tratatul de la Maastricht (1992).

Sistemul Monetar European a fost creat în scopul realizării unei zone de stabilitate monetară în cadrul Comunităţii Economice Europene. Actul Unic European stabileşte libertăţile de mişcare din cadrul Uniunii (a persoanelor, a capitalului precum şi a serviciilor şi bunurilor), iar Tratatul de la Maastricht reprezintă baza legală a monedei unice. Obiectivul său a fost realizarea unei pieţe comune nerestricţionate până la sfârşitul anului 1992. El a început prin înlăturarea barierilor din calea serviciilor bancare, titlurilor de valoare, societăţilor de asigurări şi a altor servicii financiare.

Prin Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, s-a stabilit că Uniunea Economică şi Monetară va fi creată în trei etape .