Noțiunea Procedurii Reorganizării Judiciare și a Falimentului

Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Art. 2 din Legea nr. 64/ 1995 prevede că „Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, în încetare de plăţi, fie prin reorganizarea întreprinterii şi a activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui, până la acoperirea pasivului, fie prin faliment.”

Din dispoziţiile citate rezultă că scopul Legii nr. 64/1995 este reglementarea unei proceduri judiciare prin care să se asigure plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăţi.

Căile prin care se realizează scopul legii sunt procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului.

Procedura reorganizării judiciare constă în anumite reguli privind organizarea activităţii debitorului pe baze noi, în vederea redresării economico-financiare şi asigurarii mijloacelor băneşti pentru plata datoriilor faţă de creditori.

Această procedură se poate realiza prin două modalităţi.

O primă modalitate este reorganizarea activităţii debitorului, prin anumite măsuri economice, financiare, organizatorice, juridice, etc.

O a doua modalitate este lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului, până la acoperirea creanţelor creditorilor.

Potrivit Legii nr. 64/1995, reorganizarea juridică, în cele două modalităţi, se realizează pe bază de plan, care este, după caz, un plan de reorganizare a activităţii debitorului sau un plan de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului.

De remarcat că aplicarea procedurii reorganizării judiciare presupune continuarea activităţii debitorului, sub conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate de lege.

Procedura falimentului constă în anumite reguli prin care se reglementează executarea silită a bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea plăţii datoriiilor faţă de creditori.

Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinţă încetarea activităţii debitorului (dizolvarea societăţii, în cazul debitorului societate comercială).

Trebuie observat că Legea nr. 64/1995 nu instituie o anumită ordine în folosirea celor două proceduri. Esenţial este scopul procedurii – plata datoriilor debitorului. Pentru realizarea scopului trebuie aplicată procedura adecvată. Opţiunea este determinată de starea patrimoniului debitorului, de şansele redresării şi de interesele creditorilor.

Din cele arătate rezultă că un comerciant aflat în încetare de plăţi poate fi supus unei proceduri speciale – procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

Prin falimentarea sa, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului este o procedură unică. De aceea, legea prevede unele reguli comune care se aplică, atât în cazul reorganizării judiciare, cât şi în cazul falimentului (condiţiile aplicării procedurii; organele competente să aplice procedura; regulile privind satisfacerea creanţelor creditorilor etc.)

Prectic, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului are două componente distincte: procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului.

Prin urmare, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului constituie un ansamblu de reguli reglementate de lege, care urmăresc plata datoriilor debitorului, aflat în încetare de plată, prin redresarea economico-financiară a debitorului sau executarea silită a bunurilor din patrimoniul acestuia.

CONDIŢIILE ÎNCEPERII PROCEDURII

Procedura reorganizării judiciare sau a falimentului debutează, ca orice procedură judecătorească, în baza unei cereri introductive de instanţă, aceasta fiind adresată tribunalului competent în condiţiile art.6 din Legea nr.64/1995.

Pentru ca o cerere introductivă de instanţă în vederea începerii procedurilor reglementate de Legea nr.64/1995 să fie primită, trebuie sa fie respectate următoarele condiţii de fond:

1. Debitorul – persoană fizică sau juridică – să aibă calitatea de comerciant.

1.1. Conform art.1 din Legea insolvenţei, procedura se aplică comercianţilor. În sfera sa de cuprindere, noţiunea de comerciant include:

- societăţile comerciale;

- cooperativele de consum şi cooperativele meşteşugăreşti, dar şi asociaţiile lor teritoriale;

- persoanele fizice, ce acţionează individual sau în asociaţiile familiale;

- dar şi grupurilor de interes economic, în temeiul dispoziţiilor art. 218 din Cartea I, Titlul V al recentei Legi nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Având caracter special, această dispoziţie (în temeiul dispoziţiilor art. 218 din Cartea I, Titlul V al recentei Legi nr. 161/2003, grupul aflat în stare de insolvenţă va fi supus procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de interes economic) derogă de la dispoziţia art.1 din Legea nr.64/1995, care prevede că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se aplică doar comercianţilor enumeraţi de lege.

1.2. Deşi potrivit Legii nr. 26/ 1990 regiile autonome au calitatea de comercianţi, acestea nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 64/1995. Astfel, procedura insolvenţei va fi reglementată prin lege specială.

Pentru societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, pentru societăţi ce înregistrează obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenţa contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creşterea atractivităţii acestora pentru privatizare sau pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni, această procedură poate fi suspendată la cererea instituţiei publice implicate, chiar dacă procedura le este aplicabilă.

Derularea procedurilor reglementate de Legea nr.64/1995 în cazul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat pentru care guvernul a instituit sau va institui proceuri speciale de supraveghere financiară, se suspendă pe întreaga perioadă cît respectivele societăţi se află sub incidenţa acestor măsuri speciale.

2. Debitorul să se afle în insolvenţă

Prin insolvenţă se înţelege, conform art.1 alin (2), acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Deci, debitorul nu-şi poate plăti datoriile scadente din cauza lipsei de lichidităţi, reflectând astfel şi starea patrimoniului debitorului. Când debitorul are iniţiativa deschiderii procedurii, acesta poate să adreseze o cerere chiar şi dacă apreciază că apariţia stării de insolvenţă este iminentă.

Insolvbilitatea reprezintă o stare deficitară, un dezechilibru al patrimoniului debitorului, care prezenţa unui pasiv patrimonial care covârşeşte activul. Nu trebuie confundat termenul de insolvabilitate cu cel de insolvenţă. Insolvenţa sau incapacitatea de plată reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare plăţii obligaţiilor scadente. Acestă absenţă este independentă de raportul pasiv – activ patrimonial. Procedura reorganizării şi lichidităţii judecătoreşti se adreseaza acestei incapacităţi de plată sau încetare încetare de plăţi. Eventuala insolvabilitate a debitorului, care poate constitui o piedică insurmontabilă în continuarea activităţii debitorului nu poate fi ignorată de examinarea posibilităţii redresării debitorului prin aplicarea unui plan de reorganizare judiciară.