Nulitatea căsătoriei

Consideratii generale privind nulitatea casatoriei

Prevederile art.37 C. fam. diferentiaza intre: incetarea casatoriei ca urmare a mortii sau declararii judectoresti a mortii unei persoanae disparute, desfacerea casatoriei prin divort, in conditiile art. 38. C. fam, iar aceste norme corelate cu prevederile art. 19-24 C. fam., evidentiaza si situatia desfiintarii casatoriei, denumita si nulitate .

Aspectele legislative, teoretice si practice ale temei propuse pot fi abordate prin cunoasterea urmatoarelor probleme:

- nulitatea absoluta a casatoriei;

- nulitatea relative a casatoriei;

- casatoria putativa;

- efectele nulitatii sub raportul satatutului juridic al persoanei, importante in realizarea atributiilor de stare civila ale persoanelor cu atributii in acest scop.

Se impune distinctia intre incetarea, desfiintarea si desfacerea casatoriei conform art.22 si 37. care le diferentiaza. Incetarea casatoriei ar loc in trei situatii si anume:

- moartea unui sot;

- declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti;

- recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort.

Incetarea ei are loc de drept si prin desfacerea casatoriei, insa in acest ultim caz ea poate avea loc numai prin hotarare judecatoreasca. Totusi, unele efecte ale casatoriei continua sa mai existe si dupa incetarea ei, desi desfacerea casatoriei produce efecte numai pentu viitor .

Nulitatea casatoriei intervine ca sanctiune a nerespectarii unora dintre cerintele prevazute de lege, cu privire la incheierea ei. Ca si divortul, nulitatea casatoriei pune capat acesteia, intre ele existand deosebiri structurale, de cauze si efecte, nulitatea sanctioneaza cu desfiintarea casatoriei incheiata prin neobservarea unor cerinte legale de validitate, anterioare sau concomitente celebrarii casatoriei, iar efectele sunt, inprincipiu, retroactive (ex tunc), pe cand divortul sanctioneaza o casatorie valabil incheiata, pentru cauza posterioare, incheierii sale, iar efectele divortului sunt numai viitoare (ex nunc).

Codul familiei se ocupa de nulitatea casatoriei in Capitolul II al Tilului I ,, Nulitatea casatoriei ‘’, in art. 19-24, care cuprind dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun ce se completeaza cu prevederile dreptului civil in materie de nulitati, in masura in care in acestea din urma nu sunt incompatibile cu cele ale dreptului familiei .

Nulitatea casatoriei trebuie constatata sau pronuntata prin hotarare judecatoreasca. Instanta competenta sa judece actiunile in nulitatea casatoriei este judecatoria, ca instanta in drept comun. Atunci cand judectoria este investita cu solutionarea cauzei vizand constatarea vinovatiei persoanei pentru savarsirea infractiunii de bigamie, ea se va pronunta si cu privire la nulitatea celei de-a doua casatorii.

Procedura de judecata a unei actiuni in nulitatea casatoriei este cea obisnuita, neexistand dispozitii derogatorii in aceasta materie. Daca, in genere, hotararile judecatoresti au efecte numai intre partile din proces, hotararile date in aceasta materie, avand consecinte asupra starii civile a celor care au incheiat o astfel de casatorie isi produc consecintele erga omnes, hotararile judecatoresti ce se refera la starea civila nefiind declarative, ci constitutive de drepturi.

Clasificarea nulitatilor

Articolul 19 C. fam prevede ca “ este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute in art. 4, 5, 6, 7 lit. a) art. 9, 13 si 16 . De asemene, potrivit art. 21 C. fam. “ casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta ”, iar art. 7 din Legea nr. 119 /1996 prevede ca este nula casatoria incheiata de catre un ofiter de stare civila incompetent, afara numai, daca exercitatnd aceasta indeletnicire in public, nu a creat o aparenta invincibila ca este comptent in acest sens, caz in care casatoria, in temeiul regulii eror communis facit ius,este valabila .