Operele Derivate

În doctrină operele realizate prin utilizarea unei opere preexistente sunt denumite opere derivate sau compozite.Operele derivate sunt cele care reiau elemente ale unei opere preexistente transformandu-le, pe când opera compozită este creaţia nouă în care este încorporată o opera deja existentă fără ca însa autorul acesteia să colaboreze la această nouă operă.Prin urmare opera compozită este un tip de operă derivată, deci opera derivată reprezintă genul , iar opera compozită reprezintă specia .

Legea română, Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, spre deosebire de legea franceză care reglementează operele compozite, se refera la operele derivate unde include şi operele compozite. În acest sens art. 8 din lege prevede : ,, Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea , obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente , şi anume :

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documetare, aranjametele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţtiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de dare, care, prin alegearea sau dispunearea materialului, constituie creaţii intelectuale.”

Conform expresiei folosite în lege ,, şi orice transformări ale unei opere” enumerarea nu este limitativă incluzând orice gen de folosire a elementelor unei opere, inclusiv ca exemplu versiuni ale programelor informatice, remake-uriel cinematografice care beneficiază de protecţie.De asemena drepturile autorului operei derivate nu poate să prejudiceze drepturile autorului operei originale. Protejarea acestui tip de operă constituie o excepţie de la principiu originalităţii, fiind considerat o condiţie indispensabilă pentru existenţa unei opere protejate.

În lege art. 16 prevede ca prin realizarea de opere derivate se înţeleg traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente dacă aceasta constituie creaţie intelectuală. Pentru a putea fi considerată o opera derivată creaţia trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:

- dependenţa faţa de opera originală, adică folosirea uneia sau mai multor opere preexistente ori a unor elemente ale acestora

- să constituie o creaţie intelectuală, adica autorul operei derivate să ofere acestei o amprenta a propriei sale personalităţii pe lânga elementele luate din opera preexistentă.

Sunt situaţii în care preluarea a unei simple idei sau elemente insuficente din opera preexistentă nu constituie opera derivata, ci numai o inspiraţie.

Realizarea de opere derivate este licită numai dacă este autorizată de către autorul operei preexistente.Există cazuri când autorul operei preexistente participa şi atunci avem două opere distincte: o operă originală- apartine exclusiv autorului, şi o operă derivată care este creată în colaborare fiind opera comună celor doi autori.

Cele mai frecvente opere derivate sunt: traducerea, adaptarea, transformarea şi aranjamentele, culegerile de operă, rezumatele pe care le vom analiza.

Traducerile

Traducerile sunt incluse in categoria operelor derivate conform art. 8 din legea drepturilor de autor, însa făra a prejudicia drepturile autorului operei originale.De asemenea traducerile sunt prevăzute în Convenţia de la Berlin in art. 2 alin 3 : ,, Sunt protejate ca opere originale, fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale şi alte transformări ale unei opere literare sau artistice”.

Istoria traducerilor este foarte veche, ea fiind considerată o îndeletnicire aducatoare de banii şi glorie dar şi de alte foloase. Era folosita încă din timpul faraonilor egipteni unde funcţionau scribi-traducători, apoi în Roma antică erau traducători-interpreţi care erau foarte apreciaţi datorită îmbogăţirii patrimoniului cultural al popoarelor. În Ţările Române traducerea capătă un rol important în secolul XIV , primul român traducător fiind Dimitrie Cantemir, urmând apoi să se traducă prima Biblie în română în 1688.Au urmat apoi numeroase activităţii precum programul Daciei Literare care cuprindea ,, traducerile din toate părţile lumii şi din diverse domenii”, reprezentanţii Şcolii Ardelene au îmbinat activitatea de creaţie cu cea de traducători din diverse domenii.Mulţii dintre marii noştri artistice precum Mihai Eminescu, George Coşbu , St. O. Iosif, O. Goga, Liviu Rebreanu au avut o bogată şi excepţională activitate în cea de traducător.