Prescripția Extinctivă

1.1. Notiune

Dupa cum am vazut, una dintre împrejurarile producatoare de

efecte juridice independent de vointa omului, este curgerea timpului. În

dreptul civil, curgerea timpului poate sa produca efecte contrare, în functie

de domeniul si circumstantele în care se realizeaza:

• ea poate produce un efect achizitiv (când duce la dobândirea de

drepturi) sau

• un efect extinctiv (când duce la stingerea unor drepturi).

În prima ipoteza, avem de a face cu prescriptia achizitiva sau

uzucapiunea, prin care posesorul unui bun imobil poate sa dobândeasca

dupa trecerea unui interval îndelungat de timp dreptul de proprietate asupra

bunului respectiv.

În cea de a doua ipoteza dreptul la actiune se poate stinge ca urmare

a neexercitarii lui un anumit interval de timp de catre titular.

Definim prescriptia extinctiva ca fiind modalitatea de stingere a

dreptului la actiune în sens material ca urmare a neexercitarii lui în

termenul prevazut de lege.

Spre exemplu, daca X (creditor) i-a împrumutat lui Y (debitor) o

anumita suma de bani, el va putea pretinde restituirea acelei sume

începând cu data la care împrumutul a ajuns la scadenta si pâna la

sfârsitul termenului de prescriptie extinctiva. Dupa ce a luat sfârsit

acest termen (care este de trei ani în exemplul nostru), creditorul nu

va mai putea apela la forta de constrângere a statului pentru a-l sili

pe debitor sa-i restituie datoria. Cu alte cuvinte, creditorul nu va

mai putea obtine o hotarâre judecatoreasca prin care sa se dispuna

executarea silita a debitorului.

CONSIDERATII GENERALE 1

Observam ca prescriptia extinctiva stinge dreptul material la

actiune al creditorului. Trebuie însa facuta distinctia între mai multe

notiuni învecinate:

- dreptul procesual la actiune este posibilitatea de a intenta o

actiune în fata instantelor judecatoresti. Acesta este

imprescriptibil, în sensul ca, asemeni oricarui cetatean,

creditorul are posibilitatea oricând sa se adreseze instantelor

judecatoresti cu o actiune;

- dreptul la actiune în sens material reprezinta posibilitatea

creditorului – reclamant de a obtine câstig de cauza în actiunea

introdusa. Acest drept este prescriptibil, în sensul ca daca

actiunea este introdusa dupa expirarea termenului de prescriptie

extinctiva, ea va fi respinsa de catre instanta ca prescrisa, fara a

se mai trece la judecarea ei pe fond.

Asadar, dreptul la actiune în sens procesual nu trebuie confundat cu

dreptul la actiune în sens material. Primul reprezinta posibilitatea

reclamantului de a sesiza instanta de judecata, într-o situatie concreta

pentru apararea unui drept subiectiv încalcat sau contestat, în timp ce cel de

al doilea reprezinta posibilitatea obtinerii hotarârii judecatoresti în baza

careia sa se poata valorifica dreptul.

Dreptul la actiune în sens procesual este nelimitat în timp. Ceea ce

se prescrie prin prescriptia extinctiva este numai dreptul la actiune în sens

material, adica posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a

valorifica dreptul sau încalcat sau contestat de catre un tert;

- dreptul subiectiv reprezinta prerogativa titularului de a pretinde

subiectului pasiv sa aiba o anumita conduita. Ca si dreptul procesual, nici

acest drept nu se stinge, ci subzista expirarii termenului de prescriptie

extinctiva. Ca urmare, dupa cum am vazut atunci când ne-am ocupat de

clasificarea obligatiilor în obligatii perfecte si obligatii imperfecte

(naturale), daca debitorul îsi executa totusi, de buna voie, obligatia, plata

este considerata valabila. Dreptul subiectiv nu a încetat, doar ca si-a pierdut

latura sanctionatorie, adica posibilitatea titularului sau de a-l constrânge pe

debitor sa execute.