Prescripția extinctivă

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA.

1.1. Notiunea prescriptiei extinctive.

Prescriptia extinctiva nu este definita in legea civila totusi Decretul 167 / 1958 in art. 1, alineatul 1, consacra efectul prescriptiei extinctive “dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in temeiul stabilit de lege” . Putem defini prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind mijlocul de stingere a dreptului material la actiune neexercitat in termenul de stabilit de lege.

Prescriptia extinctiva limiteza timpul in care o persoana fizica sau juridica poate sa-si valorifice un drept civil pe calea constrangerii prin intentarea unei actiuni civile. Principalul mijloc de aparare a drepturilor civile subiective este actiunea in justitie.

Din definitia pe care o retinem cu privire la prescriptia extinctiva, rezulta urmatoarele doua aspecte indispensabile:

• prin prescriptia extinctiva se stinge dreptul material la actiune, adica posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obtine, de la organul de jurisdictie competent, sprijinul statului pentru exercitarea dreptului sau, iar nu si dreptul la actiune in sens procesual, adica posibilitatea de a sesiza instanta de judecata, de a porni si sustine procesul civil;

• al doilea lucru ce rezulta din definitia prescriptiei extinctive este ca dreptul material la actiune se stinge numai daca nu a fost exercitat in termenul legal de prescriptie; inlauntrul teremenului stabilit de lege prescriptia extinctiva nu opereaza, nu-si produce efectele.

Prescriptia extinctiva este o institutie juridica complexa, care grupeaza norme juridice din mai multe domenii ale reglementarilor legale, aplicabila in privinta numeroaselor raporturi juridice, ce tin de diferite ramuri de drept. In esenta insa, ea este regelmentata prin normele dreptului civil si se aplica, in primul rand, in raporturile de drept civil.

Uni autori au definit presciptia extintiva ca fiind acel mod de inlaturare a raspunderi civile, constand in stingerea dreptului material la actiune neexercitat in termenul stabilit de lege.

1.2. Conceptii privind prescriptia.

Relativ la prescriptia extintiva exista doua conceptii:

• conceptia dualista care distinge intre prescriptia extintiva si prescriptia achizitiva. Se sustine ca prescriptia achizitiva se fundamenteaza pe posesie, in timp ce prescriptia extinctive pe inactiunea creditorului; prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii, in vreme ce prescriptia extintiva este un mod de stingere a obligatiilor; presciptia achizitiva confera o actiune in revendicare, in timp ce prescriptia extintiva da nastere unei excepti de natura a respinge actiunea indreptata impotriva celui pentru care a curs; prescriptia achizitiva are ca obiect imobile corporale si unele drepturi imobiliare, pe cand prescriptia extintiva se aplica, de regula, tuturor drepturilor si actiunilor; prescriptia achizitiva este reglementata in Codul civil, iar prescriptia extinctiva in Decretul nr. 167/1958.

• conceptia unitara acrediteaza ca prescriptia este in acelasi timp achizitiva si extinctiva si ca aceste efecte sunt intr-o legatura intima. Se sustine ca prescriptia, asa cum este ea reglementata in Codul civil, este o institutie unica, bazata pe posesie; ca prescriptia conduce la dobandirea de catre posesor a bunului sau a dreptului posedat; ca posesorul unui bun castiga proprietatea, deposedand simultan proprietarul originar de efectivitatea dreptului sau, datorita stingerii actiunii care il apara.