Protecția consumatorului în domeniul comerțului electronic

Reputata revistă englezească The Economist a publicat în mai 2004 un raport special destinat comerţului electronic din care voi cita câteva afirmaţii semnificative: „eComerţul nu numai că a devenit ceva uriaş, în sine, dar a crescut într-un asemenea mod încât va schimba felul în care se fac afacerile, cu sau fără Internet”; „nici o companie nu îşi mai poate permite să ignore Internetul”; „competiţia pe Internet este feroce transparenţa preţurilor e o regulă consumatorii au acces la un volum fără precedent de informaţii asupra produselor comportamentul consumatorilor se schimbă, ei folosesc Internetul pentru a lua decizii privind cumpărăturile pe care le fac şi în afara Internetului”; „răspândirea conexiunilor rapide la Internet a constituit un factor cheie în creşterea eComerţului”; „ îngrijorarea referitoare la fraude reprezintă cel mai mare pericol pentru comerţul pe Internet”; „companiile de software, proiectanţii de site-uri şi furnizorii de servicii care au contribuit la constituirea Internetului trebuie de urgenţă să-l facă un loc mai sigur pentru desfăşurarea afacerilor”.

Comerţul electronic, e-commerce, apărut prin 1994, este comerţul care se desfăşoară prin mijloace electronice, adică prin calculatoare şi sisteme de telecomunicaţii. Cea mai mare parte a acestui comerţ desfăşurat între cumpărători - persoane şi comercianţi - companii se desfăşoară prin reţeaua publică a Internetului, şi de aceea a spune eComerţ echivalează cu a spune comerţ pe Internet, sau comerţ în timp real (online), dar acest comerţ poate avea loc şi prin reţele de telecomunicaţii care nu sunt publice ci aparţin unor sisteme private de plăţi şi transfer de fonduri.

Fiind vorba de comerţ, fie el şi electronic, automat se pune şi problema protecţiei consumatorului. Asigurarea protecţiei consumatorului în spaţiul www, în care se produce actul de comerţ, presupune existenţa a noi aspecte, deosebit de importante, în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa consumatorului.

Rămân, firesc, în actualitate aspectele clasice ale protecţiei consumatorului în care se operează cu caracteristicile fizico-chimice, calitate, termen de valabilitate, garanţie, certificare etc., însă devin prioritare aspectele ce decurg din particularităţile cyberspace-ului care este mediul de dezvoltare al afacerilor electronice.

Numitorul comun al acestor probleme este securitatea datelor ce îi priveşte în egala măsura pe toţi actorii implicaţi pe piaţa electronică: cumpărători, vânzători, bănci, societăţi de curierat de marfă şi alţi participanţi.

II.Comerţul electronic

1.Definiţii şi conţinut

În concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD) comerţul electronic (E - Commerce), reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online. O altă definiţie în accepţiune „tradiţională”, a ceea ce înseamnă comerţul electronic este cea dată de Robin Mansell:

“ Comerţul electronic înseamnă, utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente, a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să apeleze- pe lângă vechile servicii amintite- şi altele noi”

Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloage electronice „on” pe Web sau cataloage „off ” pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.

Pentru alţii, comerţul electronic reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii „tradiţionale” prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau „EDI” pe reţele cu valoare adăugată.

O altă definiţie succintă şi larg acceptată a comerţului electronic şi a componentelor ce constituie arhitectura acestuia este următoarea:

„Comerţul electronic (e-commerce) reprezintă acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mării aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia”.

Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi.

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

- cercetarea de marketing ;

- încheierea contractului comercial;

- vânzarea produsului sau a serviciului;

- plata produsului sau a serviciului.