Protecția mediului marin împotriva poluării

1. Notiuni generale

Constientizarea consecintelor poluarii asupra mediului marin, precum si asupra vietii si sanatatii oamenilor s-a produs in urma cresterii preocuparii pentru realizarea unor studii de impact, care au evidentiat faptul ca poluarea masiva a produs vatamari grave, in unele cazuri ireversibile, ale resurselor vii, ecosistemului marin si asupra zonei costiere. In acest sens, cooperarea internationala pleaca de la nevoia dezvoltarii si protejarii mediului marin, lucru ce nu poate fi realizat decat prin parteneriatul natiunilor lumii. Rezultatele cooperarii statelor la nivel international si regional s-a concretizat, de-a lungul timpului, intr-un process laborious de elaborare si cristalizare de norme, mijloace si metode juridice specifice prevenirii si combaterii poluarii marine, ajungandu-se astazi la un sistem de texte intenationale deosebit de complex, structurat geographic (la nivel mondial si regional) ori pe tipuri si forme de poluari. Reglementari juridice internationale si regionale au fost completate de reglementari la nivel national, din obligatia de a implementa legislatia externa, ca raspuns al cooperarii intre state. Totusi, avand in vedere adaptarea si actualizarea continua a normelor juridice internationale, procesul de implementare mai are de parcurs un drum lung, fiind necesara adoptarea, in permanenta a unor masuri, pe domenii specifice, in vederea prevenirii, limitarii si combaterii poluarii marine.

Protectia mediului marin este una din problemele globale ale societatii internationale avand in vedere importanta exceptionala a marilor si oceanelor.

Privita lato sensu, marea are o dubla caracteristica: economica si politico-juridice. Din punct de vedere economic, marea incorporeaza resursele biologice, petroliere, minerale, energiei valurilor si apa. Ca o consecinta a desfasurarii activitatilor de exploatare a resurselor au aparut si cazuri de poluare marina, avand drept cauze, spre exemplu, imersia de deseuri a caror eliminare pe pamand ar fi mai dificila ori mai costisitoare, spalarea cisternelor petroliere in marea libera cu aruncarea reziduurilor uleioase in mare.

Amploarea poluarii marine se datoreaza faptului ca un timp indelungart oceanul a fost un “terminus”al scurgerilor poluante de pe intreg cuprinsul globului, prin apele de suprafata.

Mare parte a deseurilor lumii ajung in mari si ocene pe diverse cai – cel mai adesea fiind transportate de rauri si fluvii – in cursul anilor ’80, PNUE evaluand deversarea a 80 de miliarde de tone anual.

Multe din substantele poluante nu ajung in marea libera, ci raman in zonele de coasta, unde degradeaza ori distrug numeroase zone de reproductie a pestilor, precum si plajele.

Cantitati enorme de deseuri industriale, agricole ori menajere agreseaza din ce in ce mai mult mediul marin si resursele sale. Marile si oceanele suporta poluarea datorata si traficului maritime, iar in ultimele decenii, unor forme noi, ca de exemplu, deversarile de deseuri radioactive si incinerarea de reziduuri chimice.

Una din cele mai grave forme ale poluarii mediului marin o constituie poluarea telurica. Cu privire la aceasta forma a poluarii, la 3 noiembrie 1995 la Washington, 111 state au adoptat Programul mondial de actiune pentru protectia mediului marin contra poluarii provenite din activitati terestre. Urmarind mai ales protectia zonelor de coasta si maritime, documentul se bazeaza atat pe documentele cuprinse in Agenda 21 – adoptata la Rio, cat sip e obligatiile de prevenire si control impuse de Conventia de la Montego-Bay, din 1982. Acest program contribuie la dezvoltarea noilor abordari internationale de gestiune integrate a zonelor de coasta si controlul regional al poluarilor maritime.

Conceput ca un ghid teoretic si practic, Programul cuprinde propuneri fata de ansamblul poluantilor organici proveniti de pe insule si propune realizarea de noi masuri regionale axate pe dezvoltarea durabila. Printre acestea se numara programe regionale si nationale de actiune, activitati de cooperare pentru identificarea si evaluarea problemelor, rapoarte periodice si strategii commune de gestiune.

In privinta cooperarii internationale, Programul insista asupra necesitatii ajutorului financiar si tehnic pentru tarile in curs de dezvoltare si incredinteaza responsabilitatea de gestiune Fondului international.

Statele semnatare au adoptat si Declaratia de la Washington privind protectia mediului marin contra poluarii datorate activitatii tereste, prin care isi afirma intentia de a aplica aceste angajamente si a le acorda prioritate. Se prevede, in special, elaborarea de programe de actiuni nationale, adoptarea de masuri preventive si colective, favorizarea accesului la tehnici mai putin poluante si incurajarea cooperarii, claborarii si parteneriatului din toate zonele geografice.

Concomitent cu aceste evolutii la nivel global s-au dezvoltat si semnificative reglementari regionale. In anii 1960 si, in special, in urma accidentului petrolierului Torrey-canyon din 1967, care a cauzat “maree neagra”, preocuparile vizand protectia marilor fata de diversele forme de poluare au marcat un puternic reviriment.