Protecția Programelor de Calculator

Introducere

"Dreptul de autor" este o sintagma care defineşte legislaţia ce se referă la protecţia operelor de creaţie. Prin "operă de creaţie" se întelege orice creaţie intelectuală, incluzând aici atât lucrările ştiinţifice şi tehnice, cât şi cele datorate imaginaţiei: literatură, pictură, muzică, arhitectură, coregrafie etc).

Dreptul de autor rezervă autorilor operelor de creaţie dreptul exclusiv de a autoriza folosirea operei lor în orice mod. Prin aceasta se conferă operelor de creaţie calitatea unui bun care poate fi cedat sau transferat intr-un mod analog bunurilor materiale.

Cele două premize fundamentale pe care se bazează dreptul de autor se găsesc în drepturile fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaraţia universală a drepturilor omului:

"1. Fiecare are dreptul la protecţia intereselor morale şi materiale ce decurg din orice producţie ştiinţifică, literară sau artistică al carui autor este;

2. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa culturală a societăţii, să se bucure de arte şi să participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile ce rezultă de aici;"

Din aceste premize decurg cele două raţiuni importante care au condus la instituirea dreptului de autor în societatea modernă. În primul rând pentru ca autorul să poată rămâne stăpân pe folosinţa care este dată operei sale şi să poată pretinde, în această calitate, o remuneraţie. În al doilea rând, pentru ca societatea să poată avea acces la opera sa.

Cele două principii sunt în strânsă dependenţă, iar legile privind dreptul de autor urmăresc stabilirea unui echilibru cât mai just între acestea. Astfel, societatea încurajează autorul în publicarea operelor sale, pentru ca acestea să ajungă în acest fel la dispoziţia tuturor. În acest scop îi garantează autorului o exclusivitate suficientă pentru ca acesta să poată ceda o parte unui editor care sa-i publice opera (în lipsa unei exclusivităţi editorul nu ar avea garanţia că un concurent nu va publica simultan aceeaşi operă).

Pe de altă parte, societatea fiind cea care crează condiţiile de lucru ale autorului, se consideră îndreptăţită să dispună, în anumite limite, de operele publicate. Astfel, durata exclusivităţii este limitată în timp, după care opera devine un bun public. Pe de altă parte, în unele ţări legislaţia limitează chiar exclusivitatea autorului, admiţând noţiunea de bons usages, adică dreptul de a utiliza scurte citate dintr-o operă fără autorizarea autorului (de pildă în studii critice sau cercetări personale).

Denumirea engleză copyright este perfect echivalentă noţiunii "drept de autor". Ea provine de la primul act care a recunoscut dreptul exclusiv al autorilor de a-şi tipări lucrările sau de a autoriza tipărirea lor: The Copyright Act, promulgat in Anglia în 1709 şi cunoscut sub numele Statute of Anne.

Ca şi alte opere protejate, programele pentru calculator sunt opere de creaţie intelectuală (conform Art. 7 din lege), rezultat nu al unei munci mecanice, executate cu mijloace tehnice obişnuite sau cu ajutorul unor cunoştinţe ce stau la îndemâna oricui. Programele de calculator sunt opere de creaţie intelectuală, a căror valoare nu este dată de suportul material pe care programul în sine este fixat şi nici de munca depusă pentru realizarea acestor suporturi numite generic CD-Rom-uri. Valoarea protejată de lege este chiar creaţia intelectuală originală concretizată în programul pentru calculator.

Protecţia programelor de calculator

În exprimarea Articolului 72 din lege, "protecţia programelor de calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţii şi sistemele de operare exprimate în orice fel de limbaj, ( ), materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele." Mai mult chiar, legea română protejează programele de calculator "independent de valoarea şi destinaţia lor" concretă.

Protecţia acordată de lege nu se opreşte numai la obiectul dreptului de autor. Este protejat deopotrivă şi titularul acestui drept, autorul programului de calculator respectiv. Potrivit legii (Art. 12 din Legea dreptului de autor), autorul programului are dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.