Realitatea juridică - fenomene fapte și raporturi juridice

Realitatea juridică. Fenomene, fapte și raporturi juridice

Realitatea juridică se poate prezenta sub forma unei mulţimi de fenomne juridice de acelaşi tip sau sub forma unei situaţii individuale Realitatea juridică cuprinde fapte juridice,fenomene juridice,raporturi juridice și instituții juridice,judiciare,de legiferare.

Fapta juridică este împrejurarea care determină apariția, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, precum și nașterea, modificarea sau stingerea unor drepturi subiective sau obligații.

Între normele de drept şi faptele sociale există relaţii complexe. Dreptul se naşte cel puţin în parte din fapte şi totodată se aplică acestora.Faptele juridice sunt acele împrejurări de care norma juridică leagă naşterea,modificarea sau stingerea raporturilor juridice.

Nu orice împrejurare din natură sau din viaţa socială este fapt juridic, ci numai acele împrejurări de existenţa cărora normele de drept leagă consecinţe juridice.

Clasificarea faptelor juridice

În funcţie de criteriul voliţional al producerii lor, faptele juridice se clasifică în:

- Evenimente

- Acțiuni

Evenimentele sunt acele împrejurări care nu depind de voinţa omului, dar ale căror rezultate conduc la naşterea sau modificarea unor raporturi juridice. În această categorie se includ fenomenele naturale ( calamităţile ), naşterea, moartea, etc. Nu orice eveniment produce efecte juridice. Legiuitorul a selecţionat doar un număr limitat de împrejurări, şi anume pe cele care prin consecinţele ce le produc au legătură cu ordinea juridică.

Acţiunile sunt manifestări de voinţă ale oamenilor care produc efecte juridice – nasc, modifică sau sting raporturi juridice – ca urmare a reglementării lor prin norme de drept.

Acţiunile sunt:

- licite – sunt actele oamenilor săvârşite cu respectarea şi în conformitate cu cerinţele normelor juridice;

- ilicite – sunt acele acte ale oamenilor prin care se încalcă prevederile normelor juridice. Fapta ilicită poate fi comisă, fie cu inteție, fie din culpă. Între fapta ilicită și culpă există următoarele distincții:

- fapta poate fi ilicită, dar săvârșită fără culpă. Așa fiind, deși ea a produs un prejudiciu nu va antrena răspunderea civilă delictuală pentru că lipsește vinovăția

- există unele cazuri speciale în care răspunderea civilă este angajată numai pe simplul temei al existenței obiective a faptei ilicite aflate în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, fără a mai fi necesară dovedirea vinovăției autorului faptei.

Pot exista însă situații în care deși fapta a căuzat un prejudiciu altei persoane, răspunderea nu poate fi angajată întrucât caracterul ei ilicit a fost înlăturat de anumite împrejurări. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei: legitimă apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege, sau a ordinului superiorului, executarea unui drept, culpa victimei.

Fapta delictuală poate consta fie într-o acțiune, fie într-o abstențiune (omisiune sau inacțiune). Astfel, distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vătămarea corporală a unei persoane, constituie fapte ilicite comisive.

Faptele juridice nu trebuie confundate cu actele jur, prin care se înțelege manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica, transmite sau stinge un raport juridic concret.

Raportul juridic în sens larg, raportul juridic poate fi definit ca fiind acea relaţie socială reglementată de o normă de drept. În sens restrâns, raportul juridic poate fi definit ca fiind acea relaţie socială, patrimonială sau nepatrimonială, strict legată de individualitatea persoanei, în cadrul căreia două sau mai multe persoane sunt titulare de drepturi şi obligaţii juridice reciproce, a căror respectare este asigurată, în caz de nevoie, de forţa de constrângere a statului.