Rolul Organelor Consultative Comunitare privind Implementarea Legislației Comunitare la Nivelul Statelor Membre

Uniunea Europeană

Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale.

Principalele instituţii ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituţii centrale şi implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discuţiilor şi inţiativelor comunitare. Alte instituţii cu rol important în funcţionarea UE sunt: Curtea Europeană de Justiţie (împreună cu Tribunalul Primei Instanţe), Curtea de Conturi şi Ombudsmanul European. Nu în ultimul rând, avem instituţia financiară reprezentată de Banca Europeană de Investiţii – care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile Structurale şi de programele comunitare) – şi Banca Central Europeană – creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.

Aceste instituţii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflectă evoluţia în timp a structurii unionale europene şi trec acum printr-un proces de reformă generat de extinderea Uniunii cu zece state în 200419 (cea mai mare extindere din istoria sa) şi cu alte două în 200720 (deocamdată, procesul neoprindu-se aici).

Comitetul Economic şi Social European

Comitetul Economic şi Social European este un organ consultativ al Uniunii Europene. Înfiinţat în 1957, acesta are rol consultativ pe lângă instituţiile europene mari (Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European). Consilierea se realizează prin avize privind propunerile legislative ale UE şi, de asemenea, elaborează şi avize din proprie iniţiativă privind teme care ar trebui abordate. Unul din rolurile sale principale este acela de a asigura „o punte” între instituţiile UE şi o „societate civilă organizată”. Ajută la promovarea rolului organizaţiilor societăţii civile prin instituirea unui dialog structurat cu aceste grupuri din statele membre europene şi din alte ţări din întreaga lume.

Membrii CESE reprezintă o largă varietate de interese economice, sociale şi culturale din ţările lor. Activitatea lor este împărţită în trei grupuri: Angajatori, Salariaţi şi Activităţi Diverse (de ex., producători agricoli, consumatori, activişti ecologişti, activişti pentru drepturile familiei, ONG-uri etc.). Acesta este modul în care membrii CESE realizează puntea între UE şi organizaţiile societăţii civile din statele membre.

Câteva întrebări şi răspunsuri practice legate de Organul Consultativ Comunitar – Comitetul Economic şi Social European

1. Ce este Comitetul Economic şi Social European (CESE)-

CESE este un organ consultativ înfiinţat prin Tratatele de la Roma din 1957. CESE este alcătuit din reprezentanţi ai diferitelor componente cu caracter economic şi social ale societăţii civile organizate. Misiunea sa fundamentală constă în consilierea celor trei mari instituţii (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană).

Comitetul este consultat în mod obligatoriu în cazurile prevăzute de Tratate, dar şi în toate cazurile în care instituţiile menţionate consideră acest lucru necesar. Comitetul poate fi, de asemenea, consultat cu titlu exploratoriu de oricare dintre celelalte instituţii sau poate lua el însuşi iniţiativa de a emite avize (aproximativ 15% dintre avizele sale sunt avize din proprie iniţiativă). Comitetul adoptă în medie 150 de avize pe an, cu privire la o gamă amplă de subiecte legate de integrarea europeană. Prin urmare, joacă un rol important în modelarea politicilor şi în pregătirea deciziilor comunitare.

CESE mai are, de asemenea, două sarcini complementare:

– să implice şi mai mult organizaţiile societăţii civile în proiectul european, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european;

– să întărească rolul organizaţiilor societăţii civile din ţările ne-membre şi din grupurile de ţări în care Comitetul întreţine un dialog structurat cu aceste organizaţii şi să promoveze crearea de structuri consultative pe baza experienţei sale, în special în ţările candidate la aderarea la UE, în ţările mediteraneene partenere, în ţări din Africa, Pacific şi Caraibe, în India, China şi America Latină (Mercosur), în special în Brazilia. Graţie CESE, construcţia europeană nu mai este, prin urmare, doar sarcina Uniunii Europene şi a politicienilor, ci şi a cetăţenilor membri ai organizaţiilor implicate în viaţa economică, socială şi civică a ţărilor lor.

2. Cine sunt membrii CESE?

CESE este alcătuit din 344 membri, împărţiţi în 3 grupuri: Grupul Angajatorilor, Grupul Salariaţilor şi Grupul pentru Activităţi Diverse. Componenţa Comitetului nu este statică. Ea se modifică la fiecare reînnoire, o dată la patru ani, pentru a reflecta cât mai îndeaproape evoluţia societăţii civile din fiecare stat membru. Ultima reînnoire a CESE, pentru o perioadă de patru ani, a avut loc în octombrie 2006. Până în septembrie 2008, preşedinţia Comitetului este deţinută de Dimitri Dimitriadis, iar Secretariatul Comitetului este condus de Patrick Venturini, Secretar General.

3. Cum sunt numiţi membrii Comitetului?

Membrii CESE sunt numiţi, pentru un mandat de patru ani, reînnoibil, de către Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, pe baza nominalizărilor transmise de statele membre şi făcute ţinând seama de propunerile înaintate de organizaţiile societăţii civile reprezentative la nivel naţional. Mandatul Aceştia nu sunt remuneraţi pentru activitatea din cadrul Comitetului, dar primesc indemnizaţii de călătorie şi de şedinţă, într–un cuantum stabilit de Consiliu.