Politica Regională a Uniunii Europene și Situația României post-aderare

Politica regională a Uniunii Europene este o politică al cărei scop declarat e cel de a înlătura disparităţile economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionând asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia statelor membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere, aproximativ o treime din bugetul UE fiind alocat acestui segment.

Politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului. În plus, politica regională este corelată şi cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare: Phare (fond de sprijin pentru reconstrucţia economică), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigurează Fondul de coeziune) şi SAPARD (program special pentru agricultură) la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită tranziţia acestora la standardele şi structurile de organizare ale UE.

1. Momente cheie

- 1957 - semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 ţări semnatare au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferenţelor existente între diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin favorizate.

- 1958 - înfiinţarea Fondului Social European (FSE), fiind centrat pe îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa muncii în diferite ţări şi pe re-integrarea şomerilor pe piaţa muncii.

- În 1962 a fost înfiinţat Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), în scopul finanţării politicii agricole comune şi pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole.

- 1975 – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Scopul: de a redistribui o parte a contribuţiilor bugetare ale statelor membre către regiunile cele mai sărace ale comunităţii.

- Adoptarea Actului Unic European, în 1986, prin care se introduce conceptul de coeziune economică şi se crează premisele unei politici de coeziune economică şi socială ca politică de sine stătătoare.

- Crearea programului Phare, în 1990, în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei

- 1993 – crearea Fondului de coeziune, ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protecţiei mediului şi infrastructurii de transport în statele membre mai puţin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda).

- 1994 - este înfiinţat Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul existente la acel moment. În acelaşi an devine activ şi Comitetul Regiunilor.

2. Actori instituţionali ai politicii de dezvoltare regională

Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce subîntinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituţionali să fie implicaţi în elaborarea şi implementarea ei.

Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport şi Turism. Acest comitet îndeplineşte şi o funcţie de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice şi sociale, şi implicit asupra politicilor economice naţionale, a politicilor şi acţiunilor comunitare în vederea realizării Pieţei Interne, precum şi asupra Fondurilor structurale, Fondului de coeziune şi Băncii Europene de Investiţii.

Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia si definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. Direcţia Generală pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor la nivel european.

Comitetul Regiunilor este un organ consultativ pe probleme de coeziune economică şi socială, reţele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educaţie, cultură, ocuparea forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională şi transport, fiind şi cea mai nouă instituţie europeană). CR este compus din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare stat membru.