Sistemul Bancar

Creditul bancar

1. Rolul băncilor în realizarea relațiilor de credit

Bancă este definită ca fiind o entitate economică de stat sau particulară ale cărei funcțiuni principale sunt:

1. atragerea mijloacelor bănești temporar disponibile ale clienților în conturile deschise acestora;

2. acordarea de credite pe diferite termene;

3. efectuarea de viramente între conturile clienților și de transferuri în conturile deschise la alte bănci;

4. emiterea de instrumente de credit și efectuarea de tranziții cu asemenea instrumente;

5. vânzarea-cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare.

În sistemul de common law o instituție e considerată ca fiind o bancă dacă activitatea sa îndeplinește trei caracteristici esențiale:

a. încasarea cecurilor pentru clienți;

b. plată cecurilor trase de către clienții săi;

c. ținerea de conturi curente pentru clienții săi.

În legislația bancară, literatura de specialitate și practica bancară se utilizează frecvent noțiunea de aparat bancar și sistem bancar.

Prin aparat (rețea) bancar(ă) se înțelege „ansamblu coerent al diferitelor categorii de bănci care funcționează într-o țara răspunzând cerințelor unui anumit mod de producție și unei anumite etape de dezvoltare social-economică.

În general, aparatul bancar este organizat pe două nivele. În centrul aparatului bancar și la primul nivel se află banca centrală(Națională) care exercită și coordonează politica monetară, valutară și de credit al statului, uneori emițând și reglementări legale în aceste domenii. Al doilea nivel îl constituie celalalte bănci cum sunt cele comerciale, de afaceri, instituții de credit specializate(bănci agricole, meșteșugărești, miniere, etc.) sau instituții specializate pe unele operații apecifice (bănci financiare sau ipotecare). Dacă banca centrală este, în general, de stat sau cu capital de stat, celelalte bănci cu capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub formă unor societăți pe acțiuni.

Noțiunea de activitate bancară definește operațiile și tranzacțiile active și pasive efectuate în aparatul bancar. Astfel, banca centrală exercită operațiuni privind emisiunea monetară, concentrare rezervelor bănești ale băncilor comercile și acordarea de credite acestor bănci, influențarea volumului și costului creditului, acordarea de împrumuturi statului și păstrarea tezaurului public. În același timp, celelalte bănci efectuează mai ales operații de atragere a mijloacelor bănești temporar disponibile în conturi ale clienților-persoane fizice sau juridice-de acordarea de credite pe termene diferite, de efectuare de viramente între conturile clienților și de transferuri de conturi deschise la alte bănci, de emitere de instrumente de credite și de efectuare de tranzacții cu acestea, vânzarea și cumpărarea de valori și alte operațiuni valutare.

Operațiunile pasive : societățile bancare pot efectua operațiuni de depozite la vedere și la termen în cont, cu numerar și cu titluri constând în atragerea resurselor banasti de la perosane juridice și fizice, în vederea păstrării și fructificării lor. Atragerea acestor resurse bănești au ca scop constituirea disponobilitatilor necesare pentru a efectua operațiuni active, de acordare de credite. Sursa creditului ca operațiune activă o constituie deci depozitele, acestea fiind rezultatul operațiunilor pasive.Deosebirea esențială între împrumutul civil și creditul bancar constă în aceea că creditorul civil împrumută prorpiul său capital, pe când bancherul împrumută banii altuia, pe care îi păstrează și îi fructifică cu mijloace specifice.Depozitele pot fi purtătoare de dobândă. În rapot cu termenul restituirii, depozitele numerar pot fi :

a. depozite la vedere- deponentul poate retrage oricând suma încredințată băncii spre păstrare beneficiind, însă, de o dobândă mai redusă sau chiar fără a primi dobândă dacă se consideră că banca este cea care face un serviciu clientului;

b. depozite la scadență fixă- depunătorul p;oate retrage suma numai după un interval de timp restabilit, dar ele deneficiaza de o dobândă mai ridicată pentru că banca, nefiind anenintata de pericolul unei retrageri intempestive, poate fructifica, în prorpiul interes, suma depusă de client;

c. depozite în cont curent- deponentul poate retrage oricând sume pe măsură nevoilor sale, dar el operează în același timp și depuneri, în același cont, menținând sau majorând șoldul.

Certificatele de depozit(bonuri de casă) sunt titluri de credit emise de bănci pentru disponibilitățile bănești pe termen scurt ale societăților comerciale sau ale persoanelor fizice. Avantajul certificatelor de depozit contă în caracterul lor negociabil, deponentul posesor al certificatului de depozit, putând să-l negocieze pe piață transformându-l ușor în numerar, fără a retrage depozitul bancar.

Pentru protejarea drepturilor deponenților s-a luat măsura asigurării depozitelor ce constă în constituirea uneia sau mai multor fonduri în acest scop, de către statul român, sau de către instituțiile financiare publice sau private, care vor funcționa pe bază autorizației date de BNR, și sub supravegherea acesteia.

Din cele spuse mai sus rezultă legătură strânsă, organică, existența între aparatul bancar care definește aspectul organizatoric, și sistemul banacar care cuprinde operațiile și tranzacțiile efectuate de bănci, adică activitatea bancara că activitate specifică a acestui domeniu.