Tacticile și metodele investigativ-operative în combaterea corupției

INTRODUCERE

“ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană”

( Învățăturile lui Neagoie Basarab )

La momentul dat, societatea este afectată, într-o mare măsură, de criminalitate. Dintre toate tipurile de criminalitate, corupția are actualmente, cea mai negativă influență asupra societății, fiind un obstacol major în dezvoltarea ei. Fenomenul corupției a existat din cele mai vechi timpuri constituind, pînă în prezent, o stare de abatere de la moralitate, de la datorie. Una din prioritățile actuale ale reformelor economice, politice si sociale din Republica Moldova este prevenirea și combaterea corupției.

Privită obiectiv, inclusiv prin prisma fenomenului corupției, tranziția politică, socială și economică din perioada ce s-a scurs de la declararea independenței statului a avut o importanță negativă asupra calității guvernării și dezvoltării țării. Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. La momentul dat, ca act antisocial, corupția se manifestă mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale, sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrîngere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

- 1. Considerațiuni și analize privind spectrul infracțiunilor de corupție

„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea”

(Montesquieu)

În condițiile în care Republica Moldova ține o poziție solidară față de cursul strategic spre integrare europeană, justiția, ca valoare socială, trebuie să urmeze acest vector în strînsă legătură cu valorile universale, concentrate prioritar pe ideea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei. Anumite experiențe ne demonstrează că pentru realizarea cu succes a aspirațiilor de integrare, nu este suficientă doar simpla recunoaștere a ordinii juridice prescrise de standardele europene, ci mai este necesar ca organele de drept să asigure eficient respectarea acesteia.

Modificarea continuă a relațiilor sociale, în permanență impune perfectarea unui cadru legislativ eficient și corespunzător, care ar asigura buna dezvoltare a societății. Un rol important în acest domeniu îl joacă normele de drept, în special cele ce vizează materia penală, aplicarea corectă a cărora este menită să stopeze creșterea criminalității, care afectează din ce în ce mai mult viața socială.

Un moment dureros pentru societatea contemporană, dar mai ales pentru Republica Moldova este flagelul bine înrădăcinat - corupția.

În conformitate cu anexa la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015, nr.154 din 21.07.2011, corupția a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus autorităților publice și diverselor grupuri sociale active promovarea proceselor și mecanismelor de prevenire și de combatere a fenomenului, pornind de la declarații generale formulate în discursurile și în alte intervenții publice ale oficialilor de cel mai înalt rang, continuînd prin campanii de educare civică și de propagare a intoleranței față de fenomenul vizat, având ca finalități dosare intentate, aduse în fața justiției.

În Republica Moldova practicarea corupției rămîne a fi o ”afacere convenabilă” atît timp cît va continua să aducă beneficii considerabile persoanelor corupte fără riscurile aferente, în cazul depistării acțiunii lor, să fie prea mari. Dacă profiturile ilicite obținute din corupție sunt inestimabile, riscurile ei pot fi clar calculate: cercul subiecților care pot fi trași la răspundere este limitat; procedura de ridicare a imunității de care beneficiază anumite grupe de persoane este disproporționată în raport cu interesele urmăririi penale, inclusiv în cazul faptelor de corupție; sancțiunile aplicate nu descurajează persoana coruptă, majoritatea reducîndu-se la amenzi a căror valoare nu depășește ”cîștigul” realizat din activitatea coruptorie, confiscarea veniturilor și a proprietăților obținute ilicit nefiind aplicată datorită protecției oferite de prezumția constituțională a legalității dobîndirii proprietății; riscul de a pierde locul de muncă nu este prea înalt, deoarece legea penală limitează posibilitatea de a ocupa o anumită funcție o perioadă, însă nu exclude totalmente posibilitatea persoanei condamnate pentru infracțiuni de corupție de a rămîne în serviciul public sau în cadrul unei alte funcții de răspundere în sectorul privat.