Teoria organizării administrație publice - serviciile publice

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

SERVICIUL PUBLIC

Pentru satisfacerea cerinţelor (hrană, locuinţă, cultură, sănătate) membrilor unei colectivităţi umane, sunt înfiinţate anumite organisme sociale sub denumirea de servicii publice. Într-un sens mai larg, se poate aprecia că serviciile publice reprezintă ansambluri de persoane şi lucruri create de către o colectivitate publică în vederea satisfacerii unei nevoi publice şi care sunt supuse autorităţii şi controlului acesteia. În sens restrâns, serviciul public este activitatea sau ansamblul de activităţi de interes general şi/sau individual prestate de o instituţie publică sau de organisme care fac parte dintr-un ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice.

Termenul de serviciu public poate fi utilizat atât pentru a desemna aspectul structural, de organism social, cât şi pentru a denumi aspectul funcţional, de activitate desfăşurată de acest organism.

Dată fiind complexitatea cerinţelor sociale, există o mare varietate de servicii publice. De aceea, trebuie să se facă distincţie între serviciu public şi serviciu de utilitate publică. Distincţia dintre cele două constă în faptul ca primul este înfăptuit de o organizaţie statală, iar cel de-al doilea de o organizaţie nestatală. În cazul organizaţiilor mixte, de stat şi particulare, ne aflăm în prezenţa unui serviciu public, deoarece la acea organizaţie participă şi statul, fie ca autoritate publică, fie ca persoană juridică.

Serviciul public poate fi organizat fie la nivel naţional pentru întreaga ţară (serviciul public al transportului aerian, feroviar), fie la nivel local (transportul comun în cadrul unei localităţi) şi poartă denumiri diferite (ex.: secretariate, agenţii, institute, administraţii, secţii, oficii, spitale, şcoli, regii autonome, societăţi).

Pentru a fi în prezenţa unui serviciu public, sunt necesare următoarele condiţii:

- Satisfacerea cerinţelor membrilor societăţii;

- Înfiinţarea lor să se facă prin acte de autoritate;

- Activitatea lor se desfăşoară în realizarea autorităţii de stat, personalul lor având calitatea de funcţionar public;

- Sunt persoane juridice, având toate drepturile şi obligaţiile specifice ale acestora;

- Mijloacele lor materiale sunt asigurate fie prin subvenţii bugetare, fie din venituri proprii; fie prin venituri proprii; cheltuielile serviciilor publice sunt, în principiu, suportate de către colectivitatea care a instituit şi organizat serviciul, dar ele pot fi acoperite total sau parţial din veniturile provenite din funcţionarea serviciului sau cu concursul particularilor.

Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizaţie de stat sau a colectivităţii locale, înfiinţată de autorităţile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinţe ale membrilor societăţii, în regim de drept administrativ sau civil, în procesul de executare a legii.

Organizaţiile care prestează servicii publice pot fi grupate în trei categorii:

- Organe ale administraţiei publice;

- Instituţii publice;

- Regii autonome de interes public.

În legătură cu regiile autonome de interes public, trebuie precizat că unele au fost create pentru a satisface unele cerinţe ale populaţiei ca, de exemplu, Societatea Naţională a Căilor Ferate, RENEL, ROMTELECOM etc. Alte regii autonome au fost create pentru a exploata, prin activitatea lor, bunuri care fac parte din proprietatea publică a statului, ca, de exemplu, cărbuni, ţiţei, gaze naturale. Prin această activitate, ele contribuie, în mod direct, la satisfacerea unor cerinţe sociale, astfel încât chiar dacă s-ar afirma că unele regii autonome nu prestează, în mod direct, un serviciu public, toate regiile autonome, indiferent de specificul activităţilor, contribuie la satisfacerea unor cerinţe ale membrilor societăţii, obiectivul fundamental al oricărui serviciu public.