Tratatul de la Amsterdam și Lansarea Monedei Unice

Tratatul de la Amsterdam

În 1994 Consiliul european de la Corfu a decis constituirea unui grup de reflectie, format din 18 membri: reprezentantul personal al fiecarui ministru al afacerilor externe, comisarul european responsabil cu dosarul institutional si doi reprezentanti ai Parlamentului european, pentru organizarea Conferintei interguvernamentale (C.I.G.) ce a avut loc în 1996. Grupul si-a început activitatea la 2 iunie 1995. El s-a reunit timp de 6 luni, iar la 5 decembrie 1995 a prezentat un raport cu privire la pregatirea C.I.G.

Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997 în urma Consiliului european din 16-17 iunie 1997 si a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Printre factorii care au impus adoptarea acestui Tratat enumeram: necesitatea cresterii rolului Parlamentului în procesul decizional, necesitatea perfectionarii sistemului de functionare a celor doi piloni ai Uniunii Europene: politica externa si de securitate comuna si cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne, necesitatea înlaturarii tehnocratiei care guverna activitatea institutiilor comunitare si necesitatea reducerii disensiunilor dintre statele mari si cele mici referitor la activitatile comunitare.

Tratatul de la Amsterdam avea sa fie o etapa decisiva în evolutia Uniunii Europene pentru ca urmarea: implementarea unor schimbari radicale în domeniul exercitarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale, a protectiei mediului înconjurator, cresterii rolului Parlamentului în procesul decizional prin ridicarea procedurii codeciziei la rang de „regula generala”, a securitatii si apararii comune, cresterea flexibilitatii procesului de integrare a noilor candidati, statuarea unor noi reglementari în ceea ce priveste domeniul vizelor, a liberei circulatii a persoanelor, politica sociala si forta de munca, extinderea si simplificarea procedurii legislative a codeciziei la noi domenii, introducerea majoritati calificate în noi domenii si extinderea competentelor Curtii de justitie la noi domenii observându-se dorinta autorilor de a dezvolta, cel putin simbolic, protectia drepturilor omului si, nu în ultimul rând, a apropierii institutiilor Uniunii fata de cetateni.

De asemenea, principiul egalitatii între barbati si femei în procesul muncii constituie una din dispozitiile cele mai importante ale Tratatului, în acelasi timp fiind considerabil largita si definirea notiunii de egalitate în ceea ce priveste remunerarea muncii . Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna definitie cetateniei europene si a legat-o mai strâns de respectarea drepturilor omului, stabilind o regrupare a drepturilor referitoare la cetatenia europeana într-un capitol unic, cu toate acestea a fost criticat ca desi prevederile sale instituiau cetatenia, nu-i ofereau acesteia un continut real.

Tratatul de la Amsterdam nu a reusit sa ofere solutii pentru toate problemele propuse spre rezolvare în timpul negocierilor, în special cele cu privire la reforma institutionala în vederea extinderii Uniunii Europene. Astfel, Tratatul a fost criticat pentru ca nu a oferit solutii de rezolvare, de multa vreme asteptate, pentru o serie de probleme importante legate de ocuparea fortei de munca si scaderea ratei somajului, armonizarea fiscala, reformarea sistemului bugetar comunitar etc. Cu toate acestea, Tratatul de la Amsterdam contine o serie de noutati deloc neglijabile:

- în primul rând este vorba de introducerea capitolului social si a celui cu privire la forta de munca în cadrul Uniunii Europene; tratatul comunitarizeaza politicile care privesc libera circulatie a persoanelor (vize, drept de azil, imigrare, cooperare juridica civila),

- de asemenea confera Parlamentului european atributii noi precum: numirea presedintelui Comisiei europene si participarea la decizia comunitara.

Prin acest tratat, U.E. cunoaste, într-o anumita masura, unele transformari. Astfel:

- U.E. îi sunt încredintate noi sarcini politice atât în interior cât si în exterior,

- rolul cetateanului este accentuat,

- caracterul democratic al institutiilor este consolidat.

Din acest moment se va pune accentul pe responsabilitatile politice ale Uniunii.

Tratatul de la Amsterdam se prezinta ca o revizuire a Tratatelor institutive, desi acestea au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam cuprinde 3 parti si anume:

- modificari ale Tratatului asupra U.E.,

- simplificarea Tratatelor,

- dispozitii generale si finale.

Celor 3 parti li se adauga: Actul final, 13 Protocoale si 58 de Declaratii comune. Modificarea de substanta pe care o aduce Tratatul de la Amsterdam vizeaza suspendarea unor drepturi statului care încalca principiile functionarii Uniunii.

În ceea ce priveste modificarile aduse ale Tratatului asupra U.E., trebuie precizat ca pe lânga obiectivele Uniunii Europene prevazute în Tratatul de la Maastricht: promovarea progresului economic si social prin realizarea uniunii economice si monetare bazata pe instituirea monedei unice, afirmarea identitatii pe scena internationala, ceea ce includea si definirea unei politici de aparare comuna, întarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor prin instituirea cetateniei unionale , dezvoltarea cooperarii în domeniul justitiei si afacerilor interne si mentinerea acquis-ului comunitar, tratatul de la Amsterdam prevede ca noi obiective: asigurarea unui nivel de trai ridicat, dezvoltarea durabila si echilibrata, consolidarea apararii comune, mentinerea si dezvoltarea Uniunii ca spatiu de libertate, securitate si justitie.